Un dar dar de duminica!

 Priveste-i si trateaza-i pe ceilalti ca fiind egali.
Permite ca binele celeilalte persoane sa fie la fel de important ca si binele tau.

Nu ridica acea persoana pe un piedestal , si nici nu incerca sa o cobori. Accepta-i pe oameni asa cum sunt, fara conditii.

Atunci cand avem acest tip de relatii cu ceilalti, in lume domneste pacea. Aceasta este “relatia corecta”.
Relatia corecta inseamna  “relatie egala”.  Este o relatie intre frati si surori cu drepturi egale. Reprezinta baza increderii reciproce si a respectului reciproc.

Martin Buber ne-a spus ca, atunci cand privim o alta persoana ca fiind egala cu noi, avem o relatie Eu-Tu cu aceasta. Reprezinta o relatie sacra, sfanta. Este o experienta a Raiului pe Pamant.

Prin contrast, Buber ne-a spus  ca, atunci cand vedem o alta fiinta umana ca fiind orice altceva , dar nu egala (mai bun sau mai rau, inferior sau superior), avem o relatie Eu-Lucru cu acea persoana. Asta inseamna ca o privim ca pe un obiect de manipulat dupa bunul nostru plac. Nu ne preocupa binele acelei persoane, decat daca ideile, aptitudinile sau resursele sale ne sunt de folos. Daca sunt, ne vom purta frumos cu ea.  In cazul in care nu ne sunt de folos, o vom trata ca pe un obstacol in calea noastra. Nu te conectezi la acea persoana intr-un mod uman. Vrei doar sa se dea la o parte si incepi sa-l “inghiontesti” fizic sau mental. Comportamentul tau este agresiv. O persoana impulsiva nu este preocupata de binele sau de interesul celorlati. Este egoista. O persoana care se comporta astfel  stabileste o relatie de tip Eu-Lucru cu ceilalti oameni. Acest tip de comportament provoaca iritare sau rezistenta din partea celorlalti.

Cand devii constient de faptul ca nu privesti pe cineva ca pe un egal, deschideti  inima fata de ea. Vezi daca il poti trata egal pe acel om, ca pe un frate, ca pe o sora. Poti vedea ca merita la fel de mult respect ca tine? Consideri ca aceasta persoana este mai valoroasa, mai putin valoroasa sau la fel de valoroasa ca tine? Inima iti e dechisa sau inchisa? Accepti sau judeci?

Atunci cand judecam pe cineva  intram intr-o relatie de tip Eu-Lucru cu acea persoana. Te simti inferior sau superior si esti insensibil, lipsit de intelegere si afectiune.

 In spatele intregii judecati a celorlalti si de sine se afla o rana ce are nevoie de vindecare – sentimentul de a fi lipsit de valoare, frica de a nu fi suficient de bun si de a fi respins.  In spatele durerii si disconfortului se afla nevoia de iubire si acceptare.

Puteti urmari aceste sentimente de lipsa de valoare inapoi catre sursa lor si este, deseori util, sa identificati de unde vin, astfel incat sa fie intelese si eliberate. Multi dintre noi credem ca judecatile noastre sunt rele si trebuie sa le indepartam. Daca incercati sa scapati de judecati, ele nu vor face decat sa se intensifice, sau vor fi reprimate. Astfel ies din constienta noastra. Asta nu inseamna ca am incetat sa mai judecam. Inseamna doar ca nu suntem constienti de ele. Asadar ne prefacem ca nu judecam dar de fapt o facem . Asta se cheama negare. Telul practicii spirituale este de a ne trezi constienta astfel ca izvorul judecatii sa fie vizibil pentru a le putea elibera. Asadar devin-o constient de toate judecatile pe care le faci si nu le reprima.

Confruntarea cu umbra este un pas fundamental in orice cale spirituala. Nimeni nu poate evolua fara sa-si infrunte indoielile si fricile.  Recunoasterea judecatilor reprezinta cheia spre vindecarea propriilor rani. Ele pot arata unde anume se gasesc adevaratele tale probleme legate de respectul de sine.  Acesta este scopul  lucrarii de vindecare cu copilul launtric.

Atunci cand ii judeci pe altii, fii constient de judecati-le tale si asumati-le. Constientizeaza ca nu sunt corecte si nu pot fi justificate . Intelege ca au legatura cu tine si nu cu cealalta persoana.
Cu cat ne observam judecatile mai mult, cu atat incepem sa vedem cat de multe straturi de judecata exista in constiinta noastra. La inceput judecam, apoi ne judecam judecata. Ne autopedepsim pentru ca judecam., si spirala descendenta a judecatii continua: ne judecam judecata judecatii…

Intelege ca nici judecata de sine nu e corecta. Nu te autopedepsi pentru ca judeci. Trebuie sa spui: “Bun. Vad ca judec. Este in regula. Nu e mare lucru. Cu totii facem asta”. Realizezi ca nu esti mai rau sau oamenii sunt demni de dispret pentru ca judeca, ci pur si simplu suntem fiinte umane cu rani inconstiente. Cand spunem asta ne eliberam de judecata judecatii. Acesta este momentul de rascruce. Acesta este momentul cand aducem iubire si acceptare. Acum este clipa cand incepem sa tratam judecatile noastre cu compasiune.
Incepem sa vedem ca judecatile noastre vin si pleaca, dar nu trebuie sa ne identificam cu ele.  Fii dispus sa-ti recunosti  fricile din spatele lor si trateaza-le  cu iubire si compasiune : asta face ca traiectoria judecatii sa ia sfarsit.

 Fii mai atent cu ceilalti, invata sa-ti deschizi inima , apropie-te , si lasa-i si pe ceilalti sa se apropie."