Ce este mandala?

Mandala

Mandala este un foarte puternic “instrument” folosit mai ales în budism şi tantrism pentru a accelera tranformarea lăuntrică şi a avea acces direct la cunoaşterea spirituală, acea cunoaştere de ansamblu - în spaţiu şi timp şi totodată dincolo de ele.

O definiţie perfectă a mandalei este destul de dificil de formulat; vom explica această noţiune printr-o analogie. Să presupunem că suntem filozofi - deci căutăm cunoaşterea, înţelepciunea şi Adevărul prin intermediul conceptelor şi ideilor - şi am găsit un “sistem perfect şi complet” care să ne ajute să înţelegem tot ceea ce există şi se petrece în această lume şi dincolo de ea. Să presupunem că vrem acum să reprezentăm acest sistem într-o formă simplificată (dar completă), uşor comprehensibilă: vom face o schemă pentru a sintetiza ideile şi conceptele şi a evidenţia corelaţiile dintre ele. Analogic vorbind, o mandala este o astfel de “schemă”.

Este o reprezentare a Universului, în ansamblu şi a legilor care-l guvernează şi este în acelaşi timp o cosmogramă: reprezintă întregul Univers privit ca o ciclicitate temporală. Mandala sintetizează, într-o formă accesibilă vizual, un sistem complet de cunoştinţe spirituale asupra lumii şi legilor divine ale creaţiei, menţinerii şi distrugerii sale.

Printr-o altă analogie, putem descrie mandala ca pe un fel de “hartă” completă a Macrocosmosului vizibil şi invizibil, numai că “geografia” acestei hărţi nu este fizică, ci se referă la tot ceea ce există, incluzând toate lumile şi planurile de conştiinţă.

Vom spune, deocamdată, că mandala este o reprezentare simbolică, analogică, a Universului şi este folosită ca un instrument pentru a avea acces la un anumit nivel de cunoaştere care să ne permită să realizăm efectiv, în propria fiinţă, adevărul şi legile pe care ea le sintetizează. Dar în acelaşi timp mandala este mai mult decât atât, ea permiţând accesul, dincolo de forme şi manifestare, în Realitatea Ultimă, Supremă.