"Prin anul 2002, am citit prima carte de spiritualitate. Au urmat alte multe carti, Astrologie, Reiki, cursuri de autocunoastere si transformare personala. Zi de zi aflam tot mai multe informatii si incepeam sa ma prind cum functioneaza. O perioada destul de lunga m-am multumit ca intelegeam, analizam, cercetam. Iar faptul ca aveam informatii din aceasta zona imi dadea curaj si incredere. Si iata cum incepusem sa vorbesc doar despre spiritualitate si despre legile imuabile ale Universului, ori de cate ori ma intalneam cu vreun prieten.
Credeam ca doar intelegerea acestor informatii era de ajuns. Aveam subiect “destept” de conversatie, imi expuneam cu superioritate adevarurile la care am ajuns, aveam motiv sa ma cocot in varful “dealului”.
Dar cu cat citeam mai mult si cautam mai mult, cu atat intram mai tare in ceata. Pana la un moment dat, cand m-am oprit, dandu-mi seama ca ceva nu functioneaza. Ca, desi “invatasem” si intelesesem multe, nu se schimbase nimic in starea mea interioara si prea putine in viata mea. Atunci m-am oprit, am inchis cartile, am incetat sa mai caut. Mi-am dat seama ca totul fusese pentru mintea mea, totul era in cap. Nu integrasem ceea ce primisem, nu aplicam si, evident, nimic nu se schimba in afara.
Abia atunci cand am oprit intrebarile, cautarea, lectura, am inceput sa simt totul. Cu durere. Si am trait momentele acelea, m-am cufundat in fiecare stare… Am inceput sa integrez, sa fiu. Am pus capat asteptarilor si ambitiilor si presiunii pe care o puneam pe mine. Mi-am dat seama ca degeaba filozofez, vorbesc despre, citesc, daca nu practic, daca nu sunt eu ceea ce spun ca am inteles.
M-am prins ca intre a intelege si a fi e o mare diferenta. Cand afli de dragul de a afla, cand stochezi totul in minte si iti foloseste doar ca subiect destept de conversatie sau de analiza, nu se misca nimic cu adevarat. Te chinui sa-i convingi pe cei din jur ca esti asa cum spui si sa-i repari. Incerci sa adaptezi lumea la noile tale convingeri, te superi cand nu-ti iese si judeci neincetat. Asta nu aduce pace interioara, ci si mai mult zgomot mental. Doar te face sa te simti special, superior, destept. Asta n-are nimic de-a face cu spiritul, ci este apanajul ego-ului. N-are nimic de-a face cu iubirea, ci cu frica.
Cand integrezi, cand accepti ca treaba ta e doar cu tine, cand te ocupi doar de alegerile si drumul tau, cand esti iubire si compasiune, cand dai mai departe doar pentru ca vrei sa impartasesti si nu pentru ca ai un scop, atunci totul in tine si in jurul tau este atins de energia ta binecuvantatoare. Cand respiri laolalta cu Universul, cand oferi spatiu celorlalti si le permiti sa faca alegerile pe care le doresc, cand ceea ce citesti sau primesti pe alte cai devine o practica permanenta, esti in inima si in Dumnezeu. Nu te straduiesti sa fii special, pentru ca stii ca esti deja dintotdeauna. Doar esti cine esti si te experimentezi cu bucuria unui copil care descopera mereu ceva nou. O lume miraculoasa se deschide in tine si in jurul tau, plina de iubire".(Multumesc,NICO!)
Credeam ca doar intelegerea acestor informatii era de ajuns. Aveam subiect “destept” de conversatie, imi expuneam cu superioritate adevarurile la care am ajuns, aveam motiv sa ma cocot in varful “dealului”.
Dar cu cat citeam mai mult si cautam mai mult, cu atat intram mai tare in ceata. Pana la un moment dat, cand m-am oprit, dandu-mi seama ca ceva nu functioneaza. Ca, desi “invatasem” si intelesesem multe, nu se schimbase nimic in starea mea interioara si prea putine in viata mea. Atunci m-am oprit, am inchis cartile, am incetat sa mai caut. Mi-am dat seama ca totul fusese pentru mintea mea, totul era in cap. Nu integrasem ceea ce primisem, nu aplicam si, evident, nimic nu se schimba in afara.
Abia atunci cand am oprit intrebarile, cautarea, lectura, am inceput sa simt totul. Cu durere. Si am trait momentele acelea, m-am cufundat in fiecare stare… Am inceput sa integrez, sa fiu. Am pus capat asteptarilor si ambitiilor si presiunii pe care o puneam pe mine. Mi-am dat seama ca degeaba filozofez, vorbesc despre, citesc, daca nu practic, daca nu sunt eu ceea ce spun ca am inteles.
M-am prins ca intre a intelege si a fi e o mare diferenta. Cand afli de dragul de a afla, cand stochezi totul in minte si iti foloseste doar ca subiect destept de conversatie sau de analiza, nu se misca nimic cu adevarat. Te chinui sa-i convingi pe cei din jur ca esti asa cum spui si sa-i repari. Incerci sa adaptezi lumea la noile tale convingeri, te superi cand nu-ti iese si judeci neincetat. Asta nu aduce pace interioara, ci si mai mult zgomot mental. Doar te face sa te simti special, superior, destept. Asta n-are nimic de-a face cu spiritul, ci este apanajul ego-ului. N-are nimic de-a face cu iubirea, ci cu frica.
Cand integrezi, cand accepti ca treaba ta e doar cu tine, cand te ocupi doar de alegerile si drumul tau, cand esti iubire si compasiune, cand dai mai departe doar pentru ca vrei sa impartasesti si nu pentru ca ai un scop, atunci totul in tine si in jurul tau este atins de energia ta binecuvantatoare. Cand respiri laolalta cu Universul, cand oferi spatiu celorlalti si le permiti sa faca alegerile pe care le doresc, cand ceea ce citesti sau primesti pe alte cai devine o practica permanenta, esti in inima si in Dumnezeu. Nu te straduiesti sa fii special, pentru ca stii ca esti deja dintotdeauna. Doar esti cine esti si te experimentezi cu bucuria unui copil care descopera mereu ceva nou. O lume miraculoasa se deschide in tine si in jurul tau, plina de iubire".(Multumesc,NICO!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu