*Iubire si posesivitate

Uneori simtim in alb, alteori in negru... Atunci cand iubim, insa, simtim multicolor. Si nici o acuarela n-ar putea reda spectacolul de culoare pe care sufletul nostru il interpreteaza... Atunci cand iubim, cerurile ni se oglindesc in ochi pentru ca sufletul nostru bate la portile necuprinsului.

Dar pentru ca iubirea nu este a noastra, ci doar ne traverseaza in vesnica ei curgere, dandu-ne aripi cu care sa ne inaltam la stele, nu avem dreptul sa o cantarim si nici sa ii posedam poezia.

De aceea, dacă intre doua ierni, primavara iti inmugureste in suflet, lasa-i parfumul sa se raspandeasca in eter si nu-ti fie teama ca vantul ti-ar putea spulbera bucuriile. Si nicio clipa nu te gandi ca noul anotimp ar putea fi nascut din iernile care ti-au pustiit toate visele... Caci acest fel de primavara exista mai presus de tine si doar faptul ca iti deschizi usile inimii ti-o pulseaza in vene...

Iar daca ai inceput sa infrunzesti, lasa ciripitul pasarilor sa iti incante auzul si nu incerca sa-l cuprinzi in coliviile mintii tale. Pentru ca numai dincolo de minte vei gasi zborul de deasupra campiilor spiritului unde verbul „a avea” nu are nici un inteles si unde iubirea isi traieste, intre „aici” si „acum”, eternitatea.

(DANIEL ROXIN)