Despre mine

Fotografia mea
Romania
Acum, sunt bine asa cum sunt. Si cum spunea Nico, "nimic nu vine prea devreme sau prea tarziu". Ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

miercuri, 20 iunie 2012

Elimina emotiile toxice din viata ta!

FAPTUL CA PUI LA INIMA TOATE EMOTIILE TOXICE TE IMPIEDICA SA TRAIESTI  MISTERUL BUCURIA, CARE ITI SUNT LA DISPOZITIE ACUM.Elimina resentimentele,regretele,care  tie  iti fac foarte rau.
   Uite  ,transforma  revolta in compasiune,in iertare,scrie despre intamplarile care au creat emotiile toxice.Respira adanc,danseaza,plimba-te,alearga.!
    Este important  sa transformi relatiile  toxice  in unele benefice.Fiecare relatie este o oglinda care iti poate arata aspectul tau.
    Scrie cateva din trasaturile care crezi ca descriu persoana cu care ai avut probleme.Reciteste lista si vezi care din ele te irita.Priveste-te pe tine!Ai tendinta de a te  reflecta  in aceste trasaturi?De cele mai multe ori,cand te deranjeaza ceva la altcinerva incerci din rasputeri  sa le negi la tine.Asa ca,renunta la judecati!

Sunetul inimii!

 FII SI ATAT!

luni, 18 iunie 2012

Intentii,ganduri,iubire

Imi doresc sa traiesc in armonie,sa traiesc in iubire,in recunostinta,intentionez sa-mi urmez inima in orice moment,sa fiu permanent recunoscatoare ptr tot ce este in viata mea si sa multumesc .Am momente cand parca simt ca nu pricep tot,cand ma intorc in povestea  "veche" cu frica,neincrederi,dorinta de a fi pe placul tuturor,ca nu cumva sa se supere cineva.Dar  cum simt ca am patruns pe teritoriul   povestii vechi,revin in spatiu de iubire,imi recunosc fricile,imi ascult inima.Ma centrez ,sunt prezenta,revin in prezent si nu mai fug in viitor sau prin vietile altora,nu mai cutreier prin problemele altora.
     Incep prin a ma ierta si a ierta,constientizez ca sunt iubire si ca orice moment din viata mea il atrag intr-un fel.Sunt prezenta si  imi amintesc mesajul lui NICO:"SUNT UN SINGUR SINE  UNIT CU CREATORUL MEU" SI II MULTUMESC.Asa ca mi-am facut  singura un plan de evadare cand pic in :"povestea veche":
                  Ralu,,iarta-te si iarta, multumeste neincetat ptr absolut orice este in viata ta,crede in calea ta,nu-ti fie frica sa accepti ca poti gresi,sau  sunt momente cand esti trista,accepta-le,nu uita ca esti  o fiinta minunata,care daruieste din tot sufletul,respecat-te si iubeste-te,impune limite cand simti  ca spatiul ,timpul iti sunt invadate,spune ce simti(asuma-ti responsabilitatea  cand afirmi ceva ce nu iti convine,oamenii vor reactiona,dar nu e treaba ta-nu poti spune da permanent doar ptr a face pe plac,sa nu se supere careva),ajuta din inima,,plangi cand ai chef,razi cand ai chef,lasa parerea altora,traieste in viata ta,ajuta cand ti se cere si simtI   din toata inima,fii compasiune,fii lumina in viata ta si a altora,nu uita ca ai venit aici cu o misiune"URMEAZ-O!Minunat!Multumesc!Si voi incheia cu indemnul:"TRAIESTE-TI VIATA PENTRU CARE AI FOST CREAT!"(Multumesc,Nicoleta  Svarlefus)!!!
       

Alternative creative la a spune “nu” copiilor

Copiii au tendinta de a se intepeni in calcaie la auzul cuvantului “nu” tot timpul si ma refer aici in mod particular la prescolari astfel incat vei dori sa gasesti modalitati creative de a evita folosirea negatiei in mod constant. Iata cateva trucuri folosite de parinti pentru a inlocui in educatie cuvantul “nu”.

• In loc sa ii spuneti copilului ce sa nu faca ii spuneti ce sa faca , de exemplu la “ nu sari in pat “ spuneti “sari pe podea “.Nu numai ca aceasta metoda va face sa evitati cuvantul “nu” dar are si mai mult impact al mesajului transmis dandu-i copilului o actiune specifica de urmat

• In loc sa spuneti un “nu” banal cand doriti sa opriti o actiune primejdioasa folositi un cuvant de impact gen “STOP”. Acest cuvant va avea un impact psihologic mai mare deoarece ii transmite copilului exact ce doriti sa faca : sa se opreasca.

• In loc sa ii spuneti copilului ca nu poate sa faca ceva ii puteti spune cand poate face acel lucru ( poti sa mergi la joaca cu rolele dupa ce ti-ai terminat de facut curat in camera)

Ma inspira

"Cum se nasc visele, aspiratiile noastre?
Totul in viata noastra urmeaza un proces, are un ciclu pe care il urmeaza, care, la un moment dat, se materializeaza intr-un rezultat pe care, intr-un mod constient sau nu, l-am cerut. Un vis poate sa se nasca odata ce lasam sa primim inspiratia divina in suflet care, mai apoi, sa se concretizeze intr-o viziune care, mai apoi, se transforma in vis, dupa care in misiunea personala sau drumul de sine al fiecaruia. Procesul pare simplu pentru ca asa si este. Pentru ca noi suntem nascuti in cel mai simplu dar perfect mod. La fel sunt si visele noastre: simple dar perfecte, curate dar care desavarsesc maretia din noi, aceea de a putea fi constienti de darul minunat al inspiratiei impecabile pe care l-am primit.
Cat de mult sunt legate visele noastre de inspiratia pe care o primim? Si, de fapt, de unde primim inspiratia de a visa? Sau cand? Primim inspiratie atunci cand ne lasam sa o primim, atunci cand “vrem” sa fim inspirati sau atunci cand putem sa simtim ca suntem inspirati? In Dex definitia inspiratiei este “idee, solutie neasteptata aparuta in constiinta” si cu paronimul “Inhalare a aerului in plamani, primul timp al respiratiei” sau figurat “Avant, forta, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maxima tensiune creatoare.” Wow! Ok, hai sa le luam pe rand!  Cum adica solutie neasteptata? Adica in momentul in care vrem sa fim inspirati trebuie sa nu ne mai asteptam? Sau cu alte cuvinte, atunci cand vrem inspiratie trebuie sa lasam controlul mintii, sa privim mai adanc in noi si sa fim noi nedominati de minte si de programele si asteptarile ei. In al doliea rand, nu este intamplatoare nici definitia aceluiasi termen, de “inspiratie”, prin paronim, din punctul de vedere al procesului fiziologic de respiratie. Cu alte cuvinte, inspiratia apare atunci cand primim aerul atat de necesar pentru a respira si apare o data cu setea noastra de “a primi aer pentru a trai”. Inspiratia este forta cu care aerisim zi de zi sufletul nostru, este puterea cu care reusim sa traim viata asa cum suntem noi si este suflul proaspat pe care il inhalam pentru constiinta noastra. Inspiratia nu poate fi fortata de minte pentru ca la un moment dat crapa, ea trebuie lasata sa curga natural asemeni respiratiei pentru a nu bloca si usca toate “caile respiratorii ale sufletului”.
Inspiratia se naste pentru a da cale libera viselor noastre, pentru a ne desavarsi. Ea vine dintr-un loc mai presus de intelegerea mintii, de stiinta mintii sau controlul ei. Ea vine intr-un mod natural dintr-o dorinta de a fi mult mai mare decat dintr-o dorinta de a intelege sau a sti. Inspiratia rasare atunci cand invatam sa incetam sa (ne) controlam pe noi si mediul nostru si incepem sa fim atenti in jur.
In anii in care am crescut eu existau o multime de paradigme stiintifice care sustineau ca tot ceea ce este real poate fi masurat si explicat cu numere sau prin diverse teorii si cuvinte. Partea cea mai importanta pe care o omitea, insa, chiar din lipsa de probe si explicatii, aceasta stiinta, era chiar explicarea importantei trairii vietii prin inspiratie si fara control.


Concretizarea si constientizarea viselor apare in mod natural o data ce nu mai cautam sa ne fortam inspiratia, o data ce realizam, la nivel de constiinta, ca lipsa controlului ne aduce pe calea bucuriei. Pe fondul controlului inspiratiei, adica a inspiratiei fortate nu vom putea crea decat vise utopice sau idealuri de neatins! Vom crea vise pragmatice legate de dorinte pe care, de fapt, nu le avem, dorinte care nu ne implinesc, ci ne fac sa ne dorim tot mai mult. Ajungem atunci sa ne dam seama ca nimic nu este suficient, ca vrem sa avem tot mai mult decat sa vrem sa fim tot mai mult. Multi dintre noi cadem in vizionarea acestor “vise marete” legate de cate miliarde vom avea in cont sau cate masini sau palate vom strange, aratandu-le celorlalti ce bine am ajuns! Nu voi spune niciodata ca partea materiala nu este necesara pentru a duce un trai normal, care sa asigure indeplinirea nevoilor. Voi spune in schimb ceea ce am aflat cu ceva timp in urma, ca noi primim, cand ne nastem- abundenta, dar suntem datori (si zic acum prin visele noastre si materializarea lor!) sa devenim prosperi cu scopul de a putea returna acest dar prin ajutorul dat pentru desavarsirea fizica, mentala si spirituala a tot mai multor oameni. Adica, pe scurt, este util pentru noi si pentru cei din jur sa putem asigura un suport material necesar implinirii noastre si al lor, dar sa transformam aceasta normalitate intr-un ideal sau sa declaram ca este o pasiune a vietii…nu este real!
Visele legate de pasiunea de a trai si apoi de a face, fiind noi in oglinda cu toti ceilalti oameni, ne pot duce mai apoi pe calea minunata a misiunii personale. Visul meu este de a merge pe drumul meu! Visul meu este sa traiesc pasionata in fiecare zi, sa iubesc tot ce este in jurul meu, sa ma bucur de tot ceea ce-mi confera viata, sa invat cu bucurie sa traiesc fiind eu, sa impartasesc cu drag simtirile si invataturile mele catre cat mai multi oameni. Cum pot sa-mi indeplinesc visul? Mergand in fiecare zi pe drumul cunoasterii mele, facand orice lucru cu pasiune, ajutand neconditionat, dansand cu mintea…:)


Misiunea personala a fiecaruia reprezinta materializarea visului nostru. Dupa ce am avut inspiratie, am primit visul, urmeaza sa-l materializam intr-o serie de actiuni care vor compune apoi drumul nostru personal, care constituie, de fapt, rolul pe care il jucam in viata noastra. Shakespeare spunea ca “Viata este un teatru iar noi suntem actorii ei”. Intr-adevar ce poate fi mai minunat decat sa-ti joci propriul rol zi de zi fiind tu? Fara masti, fara false asteptari, fara false realitati? Cum ar fi sa te trezesti in fiecare zi si sa traiesti fara sa mai folosesti expresii de genul “m-am saturat”, “m-am plicitist de munca asta”,  ”sunt stresat”,  ”daca as avea mai multi bani..!”,  ”cum a putut sa-mi faca una ca asta?”,  ”ma deranjeaza cand imi spui asta” si, in schimb, sa spui in fiecare zi ” sunt pe drumul Meu, in procesul meu de implinire personala, traiesc cu pasiune, iubesc si sunt iubit, ma comport asa cum sunt eu: nevanitos, fara sa controlez pe nimeni si nimic in jurul meu. Toate celelalte ganduri negative si judecati nu fac parte din drumul meu, care este urmare a visului meu de a trai in propsperitate fizica, mentala si spirituala”?
Ar fi minunat pentru ca ai sti atunci sa pretuiesti TOT! Ai sti sa vezi frumusete si unicitate in toate lucrurile, toate momentele, sentimentele si experientele. Ce-ar fi sa ne urmam fericirea din noi? Ce-ar fi sa cantam in fiecare zi? Ce-ar fi sa imbratisam intamplarile mai putin fericite din viata noastra si sa le vedem doar parte din drumul nostru spre desavarsire? Ce-ar fi sa vedem speranta pentru noi si pentru oricine? Ce-ar fi sa traim pasionati, liberi? Ce-ar fi sa nu mai trebuiasca sa trebuiasca? Ce-ar fi sa inspiram viata simtind-o in fiecare moment si sa o expiram la fel de viu si complet? Ce-ar fi sa incepem sa visam liberi, fara control?
Cum ramane atunci cu visele noastre? Cat costa oare? Care este pretul pe care trebuie sa-l platim ca sa avem un vis si, mai mult, ca visul nostru sa poata fi materializat? Visul nostru este gratuit, pentru ca oricine il poate primi lasandu-se inspirat dar este insa conditionat de o constiinta trezita. Nu poti imprumuta  visul altcuiva pentru ca este unic, netransmisibil si personalizat. Visul tau nu poate ajunge la altii pentru ca are o valoare colosala, este extrem de scump si nimeni nu va putea sa si-l permita.
Visul tau implineste si se potriveste perfect in trilogia eu-lui tau si valoarea sa depaseste orice posibilitate materiala, mentala sau de intelegere pentru ca visele ilustreaza si releva forma constiintei de sine pe care sufletul ti-o pune la dipozitie.
Cineva mi-a adus aminte zilele trecute ca orice omida are scris in codul ei visul sau de implinire: ca trebuie sa devina fluturas. Asa ca nu exista nicio omida care sa nu devina fluturas. Noi oamenii, fiinte complexe, am primit in dar aceasta posibilitate de a alege sa fim liberi, desavarsiti sau nu. Asa ca, fiecare dintre noi primim in dar acest vis nepretuit, din inspiratie divina, pentru ca transformarea noastra completa intr-o fiinta cu depline “echipamente” de om sa aiba loc.
De ce spun asra? Pentru ca visele sunt “asemenei stelelor…nu le poti atinge niciodata, dar daca le urmezi ele te vor duce la intalnirea cu destinul tau”."(Florina Onetiu)(multumesc!)

Sunetul inimii

Recunoaste-ti frica!

sâmbătă, 16 iunie 2012

Articolul nu-mi apartine,dar l-am primit ca un dar ,impartasesc intru totul gandurile FLORINEI ,DESI NU MI-AM INCEPUT INCA"profesia de mamica"

Eu sunt pe zi ce trece tot mai fascinata de puterea copiilor. Cand spun putere, vorbesc despre a fi, a simti si a actiona ca si creatie divina in conformitate cu planul primit. Fetita mea isi alege, de multe ori, cuvinte uluitoare pentru un copil de 3 ani si jumatate de a exprima puternica ei legatura, curata cu Dumnezeu. Cand se simte intr-adevar imputernicita, conectata primeste starea de siguranta specifica oricui care traieste in iubirea lui Dumnezeu. Asa ca, in ultimul timp ea declara tot mai des ca “Mama, eu sunt cea mai puternica!” iar noi nu pricepeam care e, de fapt, mesajul transmis. Mesajele copiilor sunt incredibil de simple si elocvente dar noi, obisnuiti, sa interpretam orice sub forma care credem noi ca ii creeaza un spatiu educational propice, transformam tot ce e mesaj de bucurie sau chiar de ajutor al lor intr-o banala conversatie distractiva si puerila. Copiii sunt extrem de intelepti tocmai prin conectarea pe care o au atat de puternica si au aparut in vietile noastre pentru a ne aduce aminte de calea minunata a bucuriei sincere, a daruirii neconditionate, a smereniei, a reevaluarii, a reintoacerii din nesanatate in sanatate, a curateniei sufletesti, a iubirii de oameni, a iubirii de natura, a iubirii de Tot, a credintei in evolutia noastra ca fiinte unice, parte dintr-un intreg frumos, in care avem un rost pentru a semana mai departe aceste simtaminte unice si tranformatoare: credinta in lumina, iubirea de TOT, nadejdea in ascensiunea noastra.
Copiii acestia cu ochii lor luminosi ne transmit ca ei ne pot ajuta pe noi! De cate ori imi las la o parte orice ganduri ca “e de facut asta, trebuie sa termin”,  “nu am timp pentru cealalta” sau “vai, ce stresata sunt cate lucruri am de facut maine” si ma las in jocul ei, ma las sa ma bucur de TOATA experiente cu ea se intampla sa ma umplu de iubire, de bucurie si, mai ales, de Putere pentru a muta muntii din loc. Iar, cateodata, imi dau seama ca nici macar nu e nevoie sa mut muntii pentru ca drumul pe cararile lor este plin de frumuseti si de invataturi! :) De multe ori, ca parinti sau viitori parinti, ne cream un comportament, pe care-l numim noi “responsabil” legat de ceea ce trebuie sa furnizam noi in familie. Asa ca ne punem sa muncim pe rupte sa cumparam case tot mai mari, masini tot mai mari, vacante tot mai scumpe, jucarii tot mai sofisticate, participari la activitati de socializare extenuante pentru copii si pentru noi etc. Ce inseamna a fi parinte responsabil, de fapt, in aceasta acceptiune? A fi doar un “furnizor” de mancare, haine, excursii, bone, educatie, jucarii,control excesiv, reguli stricte de nedorgat! , amenintari, manipulari, traume, frustrari? Sau a fi parintele ( mama sau/si tata) care se bucura sa daruiasca timp indestulat, de calitate, de grija manifestata prin ascultarea nevoilor lui( nu alte tale!) si prin iubire manifestata prin afectiune, joaca, rasete, comunicare? E asa de simplu si frumos cand se intampla asa, in ultima varianta, in cea de a fi doar “parinte” fara a mai trebui sa fii responsabil! Toate portile se deschid, copilul infloreste, evolueaza iar noi primim ajutorul divin de a ne intoarce la noi!
De cand s-a nascut Emma sunt la un curs intensiv de “trai autentic al vietii”. Asa ca, primul pas a fost ca am inceput sa ma uit in interiorul meu sa vad cine sunt. Apoi mi-a fost frica de ce am vazut, am crezut ca e inceputul sfarsitului. Apoi am primit ajutor, am primit putere! Nu mi-a mai fost frica. M-am uitat mai departe, si am crezut ca ma “slabeste” tot procesul asta pentru ca ma indeparta de ceea ce stiam eu despre mine si despre lume inainte. Apoi am primit sa raman asa! Si mi-am dat seama ca, de fapt, slabiciunea mea era puterea mea manifestata prin: rabdare, incredere, smerenie. Apoi mi-am vazut inima, macar pentru cateva secunde si era atat de plina de sens! Si atunci am inteles ca am ajuns la mine si m-am bucurat! Am ras, am plans, m-am jucat si m-am umplut de toata de fericirea pe care o puteam duce atunci!  Au venit apoi mastile trecutului sa-mi spuna ca nu pot trai asa, ca e o iluzie. Dar am primit din nou Putere. Acum eu stiu ca a fost ei este  sansa de a-mi urma drumul meu. Doar intorcandu-ma la mine, la punctul 0, la inocenta si curatenie, pentru a accesa ce am primit curat si pe unde am de mers in aceasta frumoasa viata pot sa ma bucur de aceasta sansa primita. Cine primeste aceasta sansa? Tu si tu si tu…Unde, cand  si cum gasesti?  Aici, in tine, acum si in orice moment cand alegi asta si  lasandu-te in iubire, credinta si traind inocenta copilariei in viata de adult!
Enjoy…:)
Cu drag,
Florina
Return to innocence

Sunetul inimii

Crede ,iubeste,multumeste!

vineri, 15 iunie 2012

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
… că poţi trăi o viaţă minunată şi că există o formulă prin care să faci ca asta să funcţioneze. Iată formula: poţi trăi o viaţă minunată ajutându-i pe alţii să trăiască o viaţă minunată. Adică, să fii sursa “minunată” – de momente şi experienţe minunate – în viaţa celorlalţi. Fii Steaua Norocoasă a celorlalţi! Fie ca toţi cei pe care-i atingi astăzi să se simta “norocoşi” că le-ai tăiat calea. Fă asta timp de o săptămână şi priveşte schimbarea. Fă asta pentru o lună şi vei deveni o altă persoană.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch
"Dragostea  nu este o afacere,asa ca inceteaza sa ai o atitudine de om de afaceri.Altfel iti vei irosi viata si vei rata dragostea si tot ce e frumos in ea.In loc sa te gandesti cum sa faci sa primesti dragoste,incepe s-o dai."(osho)

Sunetul inimii

Dragostea este crestere

luni, 4 iunie 2012

Schimba ceva in viata ta!

Pentru a-i transmite UNIVERSULUI  intentiile tale si pentru ate asteptala miracole.trebuie mai intai sa intelegem cum  actioneaza Legea  A TRACTIEI.Cand auzimcuvantul miracol deseori,ne gandim  la ceva colosal.Miracolul  in esenta este "o schimbare  a perceptiei"Cand  trecem de la teama la iubire,apare un miracol.
   Legea atractiei se armonizeaza cu procesul miracolelor   Universul  se  rearanjeaza in jurul  nostru astfel incat sa putem trai experientele pe care le-am creat in plan mental.
 Cativa pasi de urmat  pentru a-i  permite   LEGII  ATRACTIEI   SA ACTIONEZE IN VIATA TA:
     -Elimina negativitatea din ganduri,focalizeaza-te  pe lucrul pe care ti-l doresti:
    -Indrazneste  sa iti propui ceva cu adevarat valoros
  -Clarifica-ti  intentiile
    -Detaseaza-te!(dr.JOE VITALE)
                                                    Succes!

Sunetul inimii

O saptamana senina!

duminică, 3 iunie 2012


MA INSPIRA(ARTICOLUL APARTINE NICOLETEI SVARLEFUS) MULTUMESC!


Nu ai pentru ce
May 31, 2012
"Asta raspund foarte mult oameni cand le multumesti. Nu ai pentru ce! Si dincolo de “politetea” generoasa intentionat transmisa prin acest raspuns, se afla ceva mai mult mai profund: neincrederea in sine. Raspunsul “nu ai pentru ce” arata, pana la urma, ca nu primesti, ca nu consideri ca cineva are pentru ce sa-ti multumeasca. Ce faci tu atat de important, ca sa-ti multumeasca cineva? De ce sa primesti recunostinta cuiva? Esti tu valoros? Conteaza cuvintele si gesturile tale?
Acest raspuns poate fi asezat alaturi de raspunsurile pe care oamenii le dau, neincetat, cand li se fac complimente (“ei, nu e chiar asa”, “mai am de invatat”, “nu sunt chiar atat de frumos/bun/inteligent”, “vai, ma faci sa rosesc”, “ieri aratam mai bine, acum sunt cam obosit”, “ti se pare”) sau cand li se ofera un dar (“nu trebuia”). In loc sa multumeasca, se eschiveaza, muta privirea, schimba vorba, sau se indoiesc de ceea ce aud (“chiar crezi?”).
Dragi prieteni, cand oamenii va multumesc, primiti, asumati-va constributia pe care ati adus-o intr-o situatie. Pana la urma, vreti nu vreti, voi faceti parte din vietile altora si, prin gesturi sau cuvinte, aparent nesemnificative, atingeti vieti in fiecare zi. Sa refuzi un “multumesc” e ca si cand ai rupe o floare in fata celui care tocmai ti-a daruit-o. Caci acel “multumesc” este floarea pe car cineva ti-o ofera atunci cand e recunoscator.
Daca tu crezi ca nu e important cine esti, ce spui si ce faci, vei raspunde cu “nu ai pentru ce”. Daca, in schimb, te pretuiesti, dai valoare muncii tale, te iubesti, atunci vei gasi un alt mod de a raspunde. Astfel, vei crea o conexiune stransa si armonioasa intre tine si celalalt. Si cu cat vei face asta mai des, vei deveni tot mai prezent la tine si la respectul si iubirea pe care ti le porti. Pentru ca, de fapt, orice “celalalt” e o oglindire a ta. Ce trimiti catre cei din afara ta, iti trimiti tie. Celalalt e o parte din tine, care iti multumeste pentru a-ti aminti ca esti important, iar ce faci tu conteaza.
Daca raspunsul acesta nu e valabil pentru tine, e posibil sa-l auzi in preajma ta. Il auzi in magazine, la ghisee, in familie, la serviciu, la prieteni, etc. Fa-i prezenti pe acesti oameni, spune-le ca ai pentru ce sa le multumesti, altfel nu ai fi facut-o. Eu, cand mi se raspunde la “multumesc” cu “nu ai/nu aveti pentru ce”, ma uit, zambind, in ochii celui din fata mea, si ii spun: “ba am pentru ce, tocmai m-ati sprijinit cu cutare lucru/informatie”, “am pentru ce, v-ati facut treaba excelent”, “am pentru ce, contributia ta inseamna foarte mult pentru mine”, “am pentru ce, cuvintele tale tocmai mi-au schimbat starea” etc. Reactia? Unii rosesc si isi gasesc repede ceva de facut, altii se corecteaza pe loc, altii se fac ca nu ma aud, iar altii raman cateva secunde in meditatie, dupa care spun : “cu placere”,  “cu drag”, etc.
Oamenii au pentru ce sa-ti multumeasca. Primeste! Bucura-te ca ai putut contribui cu ceva! Tu atingi vieti in fiecare zi, dar cel mai mult o atingi pe a ta."(Nicoleta  Svarlefus)

Sunetul inimii

Multumesc!

sâmbătă, 2 iunie 2012

"Micul dejun" pentru Omul inimii mele

Singura modalitate prin care  reusim sa ne vedem unul pe celalalt ,este sa ne privim  prin ochii  lui DUMNEZEU. Ne  vom scalda  in apa magica si vom lasa soarele sa ne usuce pielea.Vom inchide ochii si vom primi o noua lumina.Ne vom privi unul pe celalalt in ochi,cu ochi noi.Ne vom cinsti unul pe celalalt cu coroana cerului.Ne vom atinge unul pe celalalt cu atingerea pamantului.Si iubirea  va fi leacul nostru.

  Vino cu miune,vreau sa-ti arat iubirea om al inimii mele!Te imbratisez,om minunat!M,ultumesc ca esti!

Sunetul inimii

Deschide-ti inima!

vineri, 1 iunie 2012

Arta de a iubi

"ORICE RELATIE POATE FI VINDECATA ,ORICE RELATIE POATE DEVENI MINUNATA,DAR PROCESUL NU POATE INCEPE   DECAT CU NOI INSINE.eSTE NEVOIE SA FIM CINSTITI CU NOI INSINE.cHIAR DACA NU PUTEM CONTROLA TOT CE SE INTAMPLA IN JURUL NOSTRU,PUTEM FACE CEL PUTIN EFORTUL DE A NE CONTROLA REACTIILE.
     Noi   suntem singurii responsabili pentru consecintele faptelor,gandurilor,sentimentelor si cuvintelor noastre..Visul personal poate fi controlat prin optiunile pe care le facem
  A DEVENI CONSTIENT INSEAMNA A DEVENI RESPONSABIL PENTRU PROPRIA VIATA.Noi nu suntem responsabili  decat pentru noi insine.Adevarata misiune pe care o avem in viata e sa fim fericiti.(Don miquel ruiz)