Despre mine

Fotografia mea
Romania
Acum, sunt bine asa cum sunt. Si cum spunea Nico, "nimic nu vine prea devreme sau prea tarziu". Ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

miercuri, 1 februarie 2012

ARTICOLUL APARINE ALINEI NEAGU(REVISTA NORMAL DESPRE PARANORMAL)

De-a lungul anilor, mi-am întărit credinţa că starea de sănătate ţine de armonie iar starea de boală, de lipsa ei. Adesea, oamenii consideră boala o pedeapsă şi o mare nedereptate pe care „le-o dă” Dumnezeu.
În marea majoritate a cazurilor, boala este generată de noi înşine, de felul în care gândim, simţim sau acţionăm. În procent mai mic, boala este generată de sentimentele, acţiunile sau faptele strămoşilor noştri. Moştenim- că vrem sau că nu vrem- un bagaj spiritual şi biologic pe care îl purtăm obligatoriu pe tot parcursul călătoriei noastre pe acest pământ.
Dacă bagajul moştenit este unul precar, nu avem decât două variante:
să trăim cu el aşa cum este şi să găsim varianta cea mai bună de adaptare la viaţă în condiţii vitrege ( vezi cazul unui copil nascut fără mâini care a reuşit să înveţe să-şi folosească membrele inferioare, inclusiv să scrie)
să  trăim în amărăciune şi victimizare, blamând pe toată lumea şi pe Dumnezeu pentru ceea ce ni se întâmplă. Nu vom face decât să ne îngreunăm şi mai tare bagajul primit.

De cele mai multe ori, oamenii se  îmbolnăvesc din cauza lor şi atât.
Grijile, ura, frica, împreună cu derivatele lor - amărăciunea, zgârcenia, mânia, obiceiul de a-i judeca pe alţii şi de a-i condamna - atacă trupul la nivelul celulei. Nu Dumnezeu ne trimite aceste lucruri, noi le gândim şi noi ne ataşăm de ele. Boala nu mai este, în acest caz „o mare nedreptate”, ci consecinţa  justă a gândurilor şi a faptelor noastre.
Pentru unii poate suna aberant , dar, boala contribuie la protejarea structurii noastre sufleteşti. Plătind prin boală, ne salvăm, de fapt, sufletul.. Bolile sunt nenumărate, cauza este una singură: lipsa iubirii (sau a credinţei în Dumnezeu; iubirea fiind sinonimă lui Dumnezeu) Vindecarea (sau eliberarea, în alte cazuri) are loc atunci când greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate şi armonia divină restabilită.

Prin amalgamul de informaţii, mai degrabă „la modă” decât documentate temeinic, am găsit , în nişte reviste glossy , câteva aberaţii semidocte privind dendroterapia - adică terapia cu ajutorul arborilor. In acest scop, m-am decis să aduc în revistă câteva informaţii utile. Este toamnă, dragii mei. Copacii ies din starea de vegetaţie, adică se retrag energetic. Degeaba sugera semnatara articolului plimbările tomnatice şi îmbrăţişarea „frunzelor ruginii”.  Acest lucru nu o să vă umple rezervoarele cu energie. În cel mai bun caz, intrând pe vibraţia copacului, veţi fi pregătiţi de... hibernare!
Primul care a reuşit şă releve experimental o anume interacţiune specifică  între  biocâmpul verde şi biocămpul uman este rusul Evsei Meilitev.
Există, se pare, copaci(ex. stejarul) care interacţionează benefic, într-un procent impresionant 80% cu oamenii care, accidental sau experimental, s-au rezemat de  scoarţa lor. O aparatură sofisticată şi ultrasensibilă înregistrează veitabile fluxuri energetice  dinspre stejari către subiecţi. Mai mult, după această interacţiune, cei în cauză descriu o stare de bine şi o potenţare a creativităţii. Plopii, se pare că, dimpotrivă, induc  o stare  proastă subiecţilor.
În orice caz, cercetările nu au fost finalizate aşa, încăt, nu se cunoaşte cu exactitate impactul terapeutic al arborilor asupra biocâmpului uman. Ar fi ideal ca oamenii să iubească natura, independent de interesul terapeutic.

Nu de puţine ori, bolnavi şi disperaţi, oamenii caută oriunde vindecarea, mai puţin  acolo unde se găseşte, de fapt. De aceea, întâlnesc tot soiul de şarlatani care le speculează disperarea. Să ne întelegem, sunt în totalitate adepta terapiilor alternative. Cu un singur amendament - adevăratul terapeut va ajuta un pacient să se vindece singur.

„N-am vindecat niciodată pe nimeni, numai Dumnezeu are această putere...oamenii s-au vindecat prin ei înşişi şi prin credinţa lor în credinţa mea”, declara un vindecător care fugea de notorietate.

Regretatul Adrian Păunescu a descoperit şi a găzduit, generos, în paginile revistei Flacăra  un vindecător  „fără de arginţi”: Valeriu Popa
Acesta a fost nu numai un vindecător al trupului, ci şi al sufletului. Pătrundea în cele mai ascunse unghere ale fiinţei bolnave, schimbându-i fundamental perspectiva asupra bolii, făcându-l să-şi conştientizeze problemele şi cauzele care au generat boala. Oamenii plecau de la el mai buni şi mai înţelegători cu viaţa. Când cineva voia să-i ofere bani, el răspundea:  „Un dar de la Dumnezeu nu se face pe bani”
„Vindecarea se face fizic, mental şi spiritual, toate trebuie corelate”, spunea acelaşi Valeriu Popa.  A înţeles perfect că nu ne putem rezuma la depistarea cauzei unei boli şi la administrarea unui tratament medicamentos, avem nevoie să ne ajustăm mentalul, în vederea îndreptării situaţiei cauzatoare de boală. Gândul este viaţă! Gândurile noastre influenţează mediul înconjurător şi construiesc  viaţa  noastră.
„Nimic din ceea ce omul gândeşte, simte, grăieşte sau făptuieşte nu se pierde, ci rămâne înscris în Memoria Universală.”- Valeriu Popa

Dacă eşti bolnav, te va ajuta:

Să te trezeşti dimineaţa vorbind frumos cu tine: „mă iubesc şi mă aprob aşa cum sunt”.

Să-i mulţumeşti bolii pentru că te-a atenţionat că ceva nu-i în regula în sfera  mental-sufletească.

Să te vizualizezi sănătos.

Să înlocuieşti cuvântul „boală” cu o formulare mai blândă, gen „procesul meu de vindecare”.

Să practici un stil de viaţă sănătos, ignorând disconfortul fizic în care te afli.

joi, 19 ianuarie 2012


V-am mărturisit de multe ori, credinţa mea fermă în ideea că, noi suntem cei care generăm orice boală în corpul nostru. Corpul, ca mai toată viaţa noastră , este oglinda gândurilor şi trăirilor noastre. Fiecare părticică a corpului tău răspunde gândurilor şi cuvintelor pe care le foloseşti. Am observat oameni frumoşi, înzestraţi generos de natură, dar, care, aveau o mină extrem de urâtă, cauza fiind universul lor interior. Bine, îmi veţi spune, dar ce se întâmplă dacă te naşti bolnav? Probabil că părinţii şi strămoşii tăi ţi-au transmis o moştenire genetică şi energetică nu tocmai fericită. Pe scurt, ai moştenit o matrice distructivă...
Stramoşii tăi nu şi-au făcut bine temele pe acest pământ şi ţi-au transmis o matrice care conţine un univers de gânduri, trairi şi vieţi generatoare de boală. Ce poţi face în acest caz?
În primul rând să nu te revolţi şi să nu-i blamezi. Să nu perpetuezi matricea distructivă. Stă în puterea ta s-o schimbi sau, mai bine, s-o remodelezi, transformănd răul în bine. ”Pe cel rău, răutatea îl ucide”, scrie în Psalmi. Pomenirea de rău, nemulţumirea, neiertarea sunt atitudini care n-or să-ţi  schimbe niciodată viaţa. Da, poate că ai avut părinţi sau strămoşi răi...sunt atâţia oameni răi în lumea aceasta, dar poate nici ei nu vor să fie răi...aşa au fost învăţaţi, la rândul lor, să nu-l caute pe Dumnezeu. Înţelege-i cu nobleţe sufletească şi iartă-i; altminteri, nu vei putea schimba matricea răului pe care ai moştenit-o. Acesta-i secretul.

Revenind la punctul de plecare al acestui articol, am gasit o autoare americană -L Hay –care, sintetizează în cartea sa, câteva  ”tipare mentale probabile” generatoare de boală. Printre factorii ”cu greutate” în declanşarea bolilor este, în opinia acesteia, sentimentul de vinovăţie.
Am sintetizat, făcând un tur de forţă printre mai mulţi autori, câteva idei cu trimitere la cauze, sper să vă fie de folos!

PROBLEMA                         CAUZE  PROBABILE

Abcese                                    - regrete, dispreţ, idei de răzbunare

Atac cerebral                         - laşitate, împotrivire la schimbare

Accidente                              - incapacitatea de a te apăra singur, credinţe ascunse în          
                                                    violenţă

Acnee                                     - neacceptare de sine

Alcoolism                               - vinovăţie, negare de sine, sentimentul zădărniciei vieţii

Ameţeli                                  - gândire dezordonată, neasumarea vieţii

Anemie                                  - vinovăţie, frica de viaţă

Anorexie                               - vină, ură de sine dusă la extrem

Anxietate                              - neîncredere, frică
Artrita                                 - dorinţa de a-i pedepsi pe alţii, victimizare

Astm                                    - idei obsesive legate de nevoia de a iubi sau a fi iubit

Ateroscleroză                     - împotrivire, refuzul de a vedea binele

Boli cronice                        - frica de viitor, încăpăţânare

Bolile venerice                   - vina sexuală, abuzul aproapelui, nevoia de pedeapsă

Bulimia                               - teroare, frică maladivă

Celulita                               - blocaj în durerile copilăriei.

Chelire                                - tensiune mare, frică

Chisturi                               - întreţinerea vechilor tipare, refuzul noului

Circulaţia                            - emoţiile tale ”circulâ” prost

Colesterol                           - frică, vină, sentimentul că nu meriţi bucuria

Colon                                   - frică, agăţare de ”nămolul” trecutului

Diabet                                  - regrete, mânie ascunsă, vrei să deţii controlul

Dinţii                                    - incapacitatea de a lua decizii, bârfâ

Febră                                   - mânie, vină

Ficatul                                - locul mâniei , al furiilor primitive

Vezica biliară                    - ură, duşmănie, obsesii

Genunchii                          - reprezintă mândria şi ego-ul

Inima                                  -ură, nesiguranţă, probleme emoţionale

Muşchii                              -rezistenţă la experienţe noi

Nevralgie                           - vinovăţie, nevoia de a pedepsi

Noduli                                 - orgoliu rănit, neîmplinire profesională

Ochii                                   - nu-ţi place ceea ce vezi în viaţa ta

Osteoporoza                      - sentimentul că nu mai ai sprijin

Pancreas                            - mânie şi frustrare
Paralizie                             - teroarea morţii, împotrivire

Paraziţi                              - dai putere altora, renunţare la propriile drepturi

Picioarele                           - incapacitatea de a face alegeri responsabile

Pielea                                 - teamă, rigiditate

Plămâni                              - vină, sentimentul că nu meriţi să trăieşti

Rinichii                               - criticism, dezamăgire

Sânge                                  - lipsa bucuriei de a trăi

Spatele                               - vinovăţie, frica zilei de mâine

Tumori                               - vină foarte mare, hrăneşti dureri şi şocuri foarte mari,
                                               remuşcare

Varice                                - stai într-o situaţie pe care o urăşti

Vitiligo                              - sentimentul excluderii

Zgârieturi                         - sentimentul câ viaţa te răneşte

Nu am acoperit decât o mică parte a problemelor generate de noi corpului nostru. Nu garantează nimeni ca acestea sunt cu exactitate sursa bolilor noastre. Este, însă, un punct de plecare. Poţi să te întrebi, atunci când esti bolnav, care-i sursa dezechilibrului tău spiitual, reflectat în plan fizic?
Apoi,
Accepta, Iartă-te, Iubeşte-te


ARTICOLUL APARTINE  ALINEI NEAGU-PARAPSIHOLOG,UN OM MINUNAT-
REVISTA NORMAL DESPRE PARANORMAL
                        MULTUMESC, ALINA!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu