SUNETUL INIMII

Daruieste-i  lui Dumnezeu inima  ta si DUMNEZEU ITI VA OFERI CERUL!

Invataturi zilnice

"Iata patru principii pe care le poti manifesta aducand abundenta in viata ta:
  Emite zilnic ganduri legate de abundenta prezenta,nu de lipsa!
 Simte-te fericit chit ca nu ai bani!
 Fii recunoscator pentru ceea ce ai!
Daruieste-le celor   din jur tot ce este mai bun in tine!"
                                                    Aplica in viata ta!Succes!

Sunetul inimii

Renunta la control,la siguranta!

Bucataria inimii

Sunetul inimii

Iubesc,traiesc,sunt eu.

Putere si gratie divina

  V-ati  intrebat  vreodata:cum pot trai  in armonie,cum pot trai in gratie divina?Eu, personal m-am intrebat deseori. Pana in clipa in care am inteles ca gratia  divina este:   ":fluxul fara efort al existentei"  .Am inteles ca pentru a trai in gratie divina nu trebuie sa ma revolt,sa ma zbat.E   suficient sa permit UNIVERSULUI sa  curga, sa curga........In momentul in care  dispare armonia  cu UNIVERSUL, cu ritmul sau apare starea de disconfort.
  Iubeste-te,om drag! "Cea mai inalta forma de inteligenta umana este capacitatea de a te observa pe  tine fara sa te judeci."(KRISHNAMURTI)
  Stati voi cu voi  .Bucurati-va de clipe de liniste!.  Cand  te conectezi cu sufletul tau, il inviti pe DUMNEZEU  in   viata ta.Esti  tu,esti prezent.
  Conecteaza-te la gratia divina alegand sa traiesti in prezent.!
  Putere,si gratie divina,dragii mei!
           Din tot sufletul,RA!O seara   minunata!

Bucataria inimii

"'Gandurile se materializeaza. Constiinta noastra- este tot.

Devii ceea ce crezi, ce gandesti. Daca vorbesti sau actionezi cu ganduri rele, ele te vor urmari. Daca vorbesti sau actionezi cu intentii pure, urmate de fericire, te vor urma. Pentru a trai corect, va trebui sa completezi creierul cu ganduri „corecte”. Gandirea dreapta iti va da tot ce doresti, gandirea gresita – numai rau, care in cele din urma te vor distruge. Toate actiunele apar din gandire. Daca gandirea se va schimba, oare actiunile vor ramane neschimbate?

Iertarea. Sa retii furia in tine- este precum ai lua un carbune incins cu intentia de a-l arunca in cineva, dar te vei arde chiar tu. Cand ii eliberezi din „inchisoarea” neiertarii pe cei care te-au infuriat, te eliberezi pe tine insuti. Niciodata nu vei putea distruge pe cineva fara sa te distrugi te tine insuti. Invata sa ierti. Invata sa ierti urgent!

Actiunile tale au o mare importanta. Pentru a avansa, trebuie sa actionezi ca se te dezvolti, trebuie sa actionezi in fiecare zi. Gloria e pentru toti, dar o vor cunoaste doar cei ce sunt în continua actiune. Un proverb spune: “Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista.” Buddha a spus: “Eu nu cred in soarta care da navala asupra oamenilor atunci cand ei nu fac nimic, in schimb, cred in acea soarta care da peste ei, atunci cand ei actioneaza.”

Incearca sa intelegi. In primul rand, incearca sa intelegi si numai dupa aceea vei fi inteles. Depune toate eforturile pentru a intelege punctul de vedere al altcuiva si atunci vei avea pace in suflet. Concentreaza-te mai mult pe cum sa fii fericit, decat cum sa faci ca sa ai dreptate.Invinge-te. Este mai bine sa te invingi, decat sa castigi o mie de batalii. Atunci victoria va fi a ta. Victoria nu-ti poate fi luata nici de ingeri, nici de rai, nici de iad. Pentru a te castiga, e nevoie sa-ti invinge constiinta. Invata sa-ti controlezi gandurile. Ele nu ar trebui sa bantuie. Ai putea crede: “Eu nu-mi pot controla gandurile. Gandurile vine atunci cand vor”. La care eu iti voi raspunde: ” Nu poti interzice pasarilor sa zboare deasupra capului tau, dar cu siguranta le poti opri atuni cand vor sa-si zideasca cuibul in capul tau”

Traieste in armonie. Armonia vine din interior. Sa nu o cautati in exterior! Nu cauta in exterior ceea ce poate fi doar in inima ta. Deseori o cautam in exterior doar pentru a ne distrage atentia de la adevarata realitate. Armonia nu este un loc de munca, nu este o masina noua sau o casatorie, armonia este pacea din suflet care porneste de la tine.

Fii recunoscator! Ridica-te si multumeste pentru faptul ca, daca nu ai invatat mai mult, cel putin, pentru ca ai invatat ceva si daca nu ai invatat nimic, atunci multumeste pentru faptul ca nu te-ai imbolnavit, iar daca totusi te-ai imbolnavit, multumeste pentru ca esti in viata. Nu toti au reusit sa se trezeasca azi dimineata. Cineva a adormit ieri pentru ultima data. Exista intotdeauna ceva , ce merita multumiri. Nu fii pesimist.

 

O inima recunoscatoare te face maret!"

Sunetul inimii

Multumesc,multumesc pentru ceea ce traiesc!Sunt recunoscatoare  ,lui Dumnezeu pentru fiecare  simtire,pentru fiecare  experienta traita.Ma iert si iert,ma iubesc si iubesc,ma accept si accept.

Emotiile

Multumesc,EMOTIE!

Sunetul inimii

Sa crestem in iubire!

INDEMN!

Zambiti ,dragii mei,fiindca puteti     !Regasiti maretia din voi!    Iubiti-va si iertati-va!

Bucataria inimii

"Poate că nu v-aţi gândit niciodată la acest lucru, dar pe un nivel sau altul suntem cu toţii maeştrii. Suntem maeştrii pentru că avem puterea de a crea şi de a ne conduce propriile vieţi aşa cum dorim. La fel cum civilizaţiile şi religiile lumii îşi creează mitologii incredibile, noi ne creăm propriile noastre mitologii, populate cu eroi pozitivi şi negativi, cu îngeri şi demoni, cu regi şi cerşetori. Noi creăm în mintea noastră o întreagă populaţie, inclusiv diferite personalități ale noastre, după care ne folosim de o imagine sau alta, în funcţie de circumstanţele în care ne aflăm.

Devenim astfel adevăraţi artişti dramatici, proiectând în exterior diferite imagini ale noastre şi controlând cine şi ce dorim să fim. Atunci când ne întâlnim cu alte persoane, le clasificăm imediat, atribuindu-le un rol sau altul în viaţa noastră. Creăm astfel o imagine a lor, în funcţie de rolul pe care-l atribuim. Iar acest proces se repetă cu absolut toate persoanele din jurul nostru.

Noi avem puterea de a crea. Această putere este atât de mare, încât tot ceea ce credem se transformă pentru noi în realitate. Noi ne creăm pe noi înşine şi devenim cei care credem că suntem. Suntem ceea ce suntem pentru că asta credem noi despre noi înşine. Întreaga noastră realitate este în întregime creată de noi înşine. Aceeaşi putere o au însă şi ceilalţi oameni. Singura diferenţă dintre noi şi o altă persoană constă în felul în care folosim această putere, în destinaţia pe care o dăm puterii noastre creatoare. Chiar dacă semănăm cu unii sau cu alţii, nu există totuşi nimeni în întreaga lume care să îşi trăiască viaţa exact la fel ca noi. În acest fel, noi jucăm de-a lungul întregii vieţi un anumit rol, pe care am ajuns să-l jucăm atât de bine încât am devenit maestrul propriei noastre realităţi. Ajungem astfel să ne controlăm personalitatea, convingerile, fiecare acţiune, fiecare reacţie a noastră. După ce am practicat ani de zile, am ajuns maeştrii propriei noastre lumi subiective, a propriei noastre realităţi. Dacă veţi ajunge să înțelegeți că fiecare om este propriul său maestru, veţi înţelege şi tipul de control pe care îl exercitaţi personal.

De pildă, atunci când suntem copii şi cineva ne creează probleme, noi ne supărăm pe el sau pe ea. Într-un fel sau altul, mânia noastră face ca problema să dispară (cel mai adesea în subconştient); în acest fel, noi atingem rezultatul dorit (problema a dispărut).

Când situaţia se repetă, noi ştim deja cum trebuie să reacţionăm – prin mânie – pentru ca problema să dispară. Şi astfel, noi continuăm să practicăm arta mâniei, până când devenim adevăraţi maeştri ai ei.În mod similar, noi învăţăm să devenim maeştri ai geloziei, ai tristeţii, ai lipsei de încredere în sine. Toată drama noastră existenţială, toate suferinţele noastre, se învaţă prin practică. Noi facem un legământ cu noi înşine şi continuăm să practicăm acest legământ până când atingem un control absolut asupra lui. Felul în care gândim, în care simţim şi în care acţionăm devin atât de rutiniere încât nu mai avem nevoie să fim atenţi la ceea ce facem. Comportamentul nostru a devenit un tipar, o reacţie de acelaşi fel la stimulii exteriori.

Ca să devenim maeştri ai iubirii, noi trebuie să practicăm arta de a iubi. La fel ca şi orice altă manifestare, arta relaţiilor interumane se învaţă prin practică, iar cei care practică suficient de mult pot atinge un control perfect asupra ei. Aşadar, controlul unei relaţii de cuplu sau de prietenie ţine de acţiune, nu de cunoaştere sau de teoretizare. Totul este legat de acţiune. Evident, pentru a intra într-o acţiune este necesar să dispunem de o anumită cunoaştere, sau cel putin de conştientizarea felului în care  funcţionează oamenii.

……………

Când teama devine prea mare, mintea raţională începe să clacheze şi nu mai suportă toate aceste răni cu otravacare le macină. Cărţile de psihologie numesc acest proces boală psihică, schizofrenie, paranoia, psihoză, dar toate aceste boli sunt create doar atunci când mintea raţională ajunge să fie atât de înspăimântată şi rănile ei devin atât de dureroase încât minţii i se pare mai uşor să rupă contactul cu lumea exterioară.

Oamenii trăiesc cu teama continuă de a nu fi răniţi, iar acest lucru creează o dramă uriaşă, pe care o regăsim oriunde ne-am afla. Felul în care comunicăm unii cu ceilalţi este atât de dureros din punct de vedere emoţional încât fără nici un motiv aparent noi ne înfuriem, ne întristăm, devenim geloşi sau invidioşi. Chiar şi a spune “Te iubesc” poate fi ceva înspăimântător. Totuşi, chiar dacă ne temem atât de tare de interacţiunea emoţională, noi continuăm să încercăm, creăm relaţii de cuplu, ne căsătorim şi facem copii. Pentru a-şi proteja rănile emoţionale şi pentru a nu fi răniţi, oamenii creează în minte un sistem foarte sofisticat al negării. Acest sistem îi transformă în nişte mincinoşi perfecţi. Oamenii au ajuns să mintă atât de perfect încât se mint chiar şi pe ei înşişi, ba chiar ajung să creadă în propriile lor minciuni. Ei nici nu-şi mai dau seama că mint, sau chiar dacă îşi dau seama, găsesc pretexte şi scuze pentru minciunile lor, numai pentru a se proteja de durerea pe care le-ar putea-o provoca zgândărirea rănilor lor.

Acest sistem al negării seamănă cu un perete de ceaţă aşezat în faţa ochilor noştri, care ne împiedică să vedem adevărul. Noi purtăm o mască socială, căci este prea dureros să ne afişăm aşa cum suntem sau să-i lăsăm pe alţii să ne vadă aşa cum credem noi că suntem. Sistemul negării ne face să pretindem că toată lumea crede ceea ce dorim noi ca ei să creadă despre noi înşine. Noi ridicăm aceste bariere pentru protecţie, pentru a ne feri de ceilalţi oameni, dar aceleaşi bariere ne restricţionează propria noastră libertate, ne împiedică să mai ieşim în exterior. Oamenii se acoperă cu tot felul de straturi protectoare, iar atunci când cineva spune: “Nu mă mai presa”, el se referă la atingerea unei răni din mintea sa, la care reacţionează pentru că îl doare.

În viziunea toltecă, tot ceea ce credem despre noi înşine şi tot ceea ce cunoaştem despre lumea în care trăim nu este altceva decât un vis. Dacă priviţi descrierile religioase ale iadului, veţi constata că acestea nu diferă deloc de societatea umană, de felul în care visăm noi. Iadul este un loc al suferinţei, al fricii, al luptelor şi violenţelor, al judecăţilor şi al injustiţiei, un loc al pedepsei care nu se sfârşeşte niciodată.Oamenii se luptă cu oamenii într-o junglă a prădătorilor; ei sunt plini de prejudecăţi, de vinovăţie, de resentimente, de otrava emoţiilor negative: invidie, mânie, ură, tristeţe, suferinţă. Noi creăm singuri toţi aceşti demoni în minţile noastre, căci ne-am obişnuit să visăm iadul în propria noastră viaţă. Fiecare om îşi creează propria sa dramă personală în care îşi desfăşoară viaţa, dar oamenii care au trăit înaintea noastră au creat împreună un mare vis exterior, visul societăţii umane.

Visul exterior, Visul Planetei, este Visul colectiv creat de miliardele de visători. Marele Vis include toate regulile sociale, toate legile, religiile, culturile, toate manierele în care trăiesc astăzi oamenii.Toate aceste informaţii înmagazinate în minţile noastre seamănă cu o mie de voci care ne vorbesc simultan. Toltecii numesc acest proces: mitote. Realitatea dinlăuntrul nostru este iubire pură; noi suntem Viaţa.Sinele nostru real nu are nimic de-a face cu visul, dar procesul de mitote ne împiedică să vedem cine suntem cu adevărat. Atunci când privim Visul din această perspectivă, conştienţi că suntem cine suntem, ne dăm imediat seama de comportamentul prostesc al oamenilor, care devine chiar amuzant. Marea dramă devine astfel o comedie. Ne dăm seama că oamenii suferă pentru lucruri practic lipsite de importanţă, unele dintre ele chiar ireale. Nu avem însă de ales. Ne-am născut în această societate, am crescut în ea şi am învăţat să ne comportăm la fel ca ceilalţi, într-un nonsens generalizat.

La naştere, mintea emoţională a omului este perfect sănătoasă. Primele răni pe corpul său emoţional apar în jurul vârstei de 3-4 ani, când copilul se infectează pentru prima oară cu otrava emoţiilor negative. Observaţi însă copiii cu vârste cuprinse între doi şi trei ani: ei nu fac altceva decât să se joace tot timpul, să râdă tot timpul. Imaginaţia lor este extrem de puternică şi ei îşi trăiesc visul ca pe o aventură a explorării. Când întâlnesc un obstacol, ei reacţionează şi se apără, dar apoi uită şi trăiesc la fel de intens momentul următor, îşi reîncep jocul, explorarea şi amuzamentul. Ei trăiesc în permanenţă în clipa prezentă. Nu se ruşinează de trecutul lor, nu sunt îngrijoraţi de viitor. Copiii mici exprimă exact ceea ce simt şi nu se tem să iubească.

Cele mai fericite momente din viaţa noastră sunt cele în care ne jucăm la fel ca şi copiii mici, când cântăm şi când dansăm, când explorăm şi creăm diferite lucruri numai pentru a ne amuza. Această stare de fericire maximă care caracterizează comportamentul de copil este firească, întrucât ea exprimă mintea umană normală. Copiii sunt inocenţi şi este firesc ca ei să exprime iubirea. Ce s-a întâmplat însă cu noi? Ce s-a întâmplat cu întreaga lume în care trăim?

Necazul este că adulţii din jurul copiilor sunt deja bolnavi din punct de vedere mental, iar boala lor este extrem de contagioasă. Ei captează atenţia copiilor şi îi învaţă pe aceştia să se comporte exact ca ei. Acesta este mecanismul prin care boala lor le este transmisă copiilor. Aşa ne-am infectat şi noi pe vremea când eram copii, de la părinţii noştri, de la profesori, de la rudele mai mari, de la toţi aceşti oameni bolnavi. Ei ne-au captat atenţia şi ne-au transmis informaţiile lor prin repetiţie. Acesta este procesul prin care învaţă omul: programarea minţii sale.

Mecanismul nu poate fi schimbat, programul însă da. Prin captarea atenţiei lor, noi îi învăţăm pe copii o anumită limbă, cum trebuie să citească, cum trebuie să se comporte, cum trebuie să viseze. În acest fel, oamenii sunt domesticiţi la fel cum am domestici un câine sau un alt animal, prin mecanismul pedepsei şi al recompensei. Acest lucru este întru totul normal. Ceea ce noi numim educaţie nu este altceva decât o domesticire a fiinţei umane.

Înainte, nu le păsa dacă erau acceptaţi sau nu. Opiniile celorlalti oameni nu contau pentru ei, pentru că ei nu doreau altceva decât să se joace şi să trăiască în prezent. Teama de a nu primi recompensa aşteptată se transformă treptat în frica de a fi respinşi. Teama că nu sunt suficient de buni pentru altcineva îi face să încerce să se schimbe, să îşi creeze o imagine pe care o proiectează în exterior, în funcţie de ceea ce aşteaptă alţii de la ei. Copiii fac acest lucru numai pentru a fi acceptaţi, pentru a-şi primi astfel recompensa. Ei învaţă să pretindă că sunt ceea ce nu sunt, şi continuă să joace acest rol, numai pentru a fi suficient de buni pentru mama sau pentru tata, pentru profesor, pentru a corespunde religiei, pentru o mie de motive.

Prin practică, ei ajung să se identifice din ce în ce mai bine cu modelul ales, cu imaginea pe care şi-au creat-o şi pe care o controlează acum perfect. În curând, ei uită cine sunt în realitate şi încep să trăiască în conformitate cu imaginea aleasă. Mai mult, ei îşi creează imagini diferite, în funcţie de grupurile diferite de oameni cu care se asociază. Astfel, ei îşi creează o anumită imagine pentru acasă şi o alta pentru şcoală, iar când mai cresc, îşi creează noi şi noi imagini.

……………..

Opiniile exterioare au o mare putere asupra comportamentului prostesc al oamenilor care trăiesc în iad. Aceştia simt în permanenţă nevoia să audă că sunt frumoşi, buni, deştepţi, că ceea ce fac ei este bine. “Cum arăt? Ţi-a plăcut cum am vorbit? Eşti de acord cu ceea ce fac?”

Noi simţim nevoia să auzim opiniile celorlalţi tocmai pentru că suntem domesticiţi şi putem fi manipulaţi în funcţie de aceste opinii. De aceea, noi căutăm în permanenţă recunoaşterea din partea altor persoane. Avem nevoie de un sprijin emoţional din partea lor. Simțim nevoia să fim acceptaţi de către Visul exterior, prin intermediul altor persoane. Aşa se explică de ce adolescenţii beau alcool, iau droguri sau încep să fumeze; nu pentru că şi-ar dori cu adevărat să facă aceste lucruri, ci numai pentru a fi acceptaţi de către alte persoane (care au asemenea obiceiuri), pentru a intra în “gaşca” lor.

Atât de mulţi oameni suferă din cauza acestor imagini false pe care încearcă să le proiecteze despre sine… Ei pretind că înseamnă ceva foarte important, dar în sinea lor cred că nu înseamnă nimic, şi îşi dau atâta osteneală să însemne ceva în această societate a Visului, să fie recunoscuţi şi aprobaţi de ceilalţi… Ei încearcă să fie importanţi, faimoşi, puternici, bogaţi, să fie nişte învingători, să îşi exprime visul personal şi să îşi impună acestvis în faţa celor din jurul lor. De ce? Deoarece ei cred că Visul este real şi îl iau foarte în serios."

Arta de a iubi, Don Miquel Ruitz

(NLP ,ROMANIA)

Documentar – Proiectul 10.10.10Urmator »

Acum stiu, am aflat si eu …

Sunetul inimii

Cand iti traiesti viata ta,atunci esti implinit.Va doresc o saptamana miraculoasa!

Urare

Va doresc din suflet,
 o duminica minunata!

Sunetul inimii

Il faut comprendre que notre sentiment de culpabilité a des conséquences néfastes sur nous-même ainsi que sur nos relations. En voici quelques-unes.

• Plus nous nous sentons coupables de quelque chose, plus nous entretenons et augmentons nos blessures qui sont à la source de ce sentiment. Notre souffrance intérieure s’intensifie.


• Nos relations sont affectées, car nous accusons les autres au même titre que nous nous accusons nous-même. Nous créons donc des relations de pouvoir, c’est-à-dire que nous cherchons à imposer notre code moral et nos croyances à nos proches.


• Nous puisons dans notre réserve d’énergie de nos corps émotionnel et mental, ce qui, à la longue, finit par affecter notre corps physique qui devient plus fatigué et malade.


• Nous nous attirons des malaises ou des maladies douloureuses pour nous punir et neutraliser notre culpabilité. Souvenons-nous que nous avons tous appris que quelqu’un qui est déclaré coupable de quelque chose doit être puni et subir les conséquences de ses actes.


• Nous nous attirons des accidents, une autre façon de s’autopunir.

Alors, aussitôt que vous vous rendez compte que vous vous sentez coupable, que vous accusez une autre personne de quelque chose ou que vous essayez de la faire se sentir coupable, mettez en pratique les suggestions suivantes.

• Remerciez-vous d’être devenu conscient de ce sentiment. Ne vous blâmez surtout pas. Observez-vous tout simplement et accueillez le fait que dans telle situation ou avec telle personne la culpabilité a pris le dessus.


• Lorsque vous culpabilisez une autre personne, réalisez que ceci vous permet de découvrir que vous vous culpabilisez pour la même chose.


• Puisque derrière toute culpabilité se cache une peur, demandez-vous de quoi vous avez peur pour vous dans cette situation. Je dis « pour vous » parce qu’en réalité vous n’avez jamais peur pour les autres, mais plutôt de ce qui vous arriverait si les autres vivaient ce que vous craignez.


• Devenez une personne responsable en prenant conscience que vous seul créez votre vie suivant vos décisions, vos actions et vos réactions et que vous devez en assumer les conséquences.


• Si l’objet de votre peur se concrétisait, êtes-vous convaincu que vous ne pourriez pas en assumer les conséquences? Souvenez-vous que la plupart de vos peurs sont irréelles, qu’il y a de fortes chances qu’elles ne deviennent jamais réalité. À titre d’exemple, une personne qui se sent coupable de trop manger, de trop s’amuser, de paresser de temps à autre, doit se demander si elle est convaincue qu’elle ne pourrait pas gérer les conséquences de ses actions, soit le jugement des autres, l’objet de sa peur. S’il s’avère que les conséquences sont trop lourdes à porter pour vous, qu’elles sont au-delà de vos limites, agissez intelligemment, soit en choisissant ce qui vous semble être le plus bénéfique pour vous et qui a le moins de conséquences nuisibles.  Ainsi, vous changerez certains comportements ou attitudes PAR AMOUR pour vous et non parce que votre ego vous fait croire qu’ils sont mauvais.


• Rappelez-vous que continuer à se sentir coupable ou à culpabiliser les autres nous entraîne dans un cercle vicieux qui nous fait sans cesse revivre la situation que nous n’aimons pas.


• Si vous vous sentez coupable d’avoir fait quelque chose d’odieux ou que vous trouvez inacceptable, ayez de la compassion pour la partie souffrante en vous qui a agi ainsi. ACCEPTEZ-VOUS. L’acceptation n’est pas synonyme de « ÊTRE D’ACCORD ». Au contraire, on peut ne pas être d’accord avec un comportement ou un état d’être tout en ayant de la compassion pour la partie en nous qui a perdu le contrôle ou qui était si souffrante qu’elle ne savait pas comment agir autrement.


• Quand vous croyez avoir fait une erreur, souvenez-vous que la vie n’en fait pas, qu’elle ne vous apporte que des EXPÉRIENCES qui s’avèrent très souvent utiles. Si vous vous jugez d’avoir fait une erreur, c’est signe que vous croyez qu’il est possible de ne jamais en faire. Est-ce réaliste?

Pour terminer, j’aimerais souligner à nouveau que l’étape la plus importante est l’ACCEPTATION, L’ACCUEIL de votre culpabilité. Soyez reconnaissant d’en être devenu conscient, ce qui vous donne l’occasion de vous diriger vers la RESPONSABILITÉ et l’INTELLIGENCE qui sont les moyens les plus efficaces et rapides pour remédier à la culpabilité.

Avec amour,

Lise Bourbeau

COPILUL,O RAZA DE SOARE IN VIATA PARINTELUI!

   Fiecare copil  e bun,e nevinovat.Fiecare  copil   vine  aici,in lumea aceasta,cu destinul sau propriu.Un sambure de mar  va deveni un  copac care va face mere.Rolul parintelui este de a recunoaste si a hrani  procesul de crestere natural si unic al copilului.Sub nicio forma   ,menira parintelui nu este aceea  ,de a-l transfoma  pe copil in ceea ce doreste el  .Responsabilitatea  parintelui este aceea de a  -i   sprijini neconditionat,de a-i calauzi pe caile lor ,sadind incredere,iubire.Te-ai gandit vreodata,cate     daruri   iti ofera  un copil,ce feed-back?
  Copilasii nu  au nevoie de:"'reparatii".  .Parintii ofera suportul fertil pentru  ca semintele  lor  de maretie sa incolteasca.Ei au puterea de a face restul.    In   inima fiecarui   copil exista o"schita" perfecta  a dezvoltarii sale .Parintele  poate invata cum sa sprijine procesul   natural de crestere a copilului si nu sa se amestece in el.
Daca   din viata parintelui lipseste    intelegerea  modului in care copilul se dezvolta natural,de cele mai multe ori, parintii traiesc frustrari,vinovatii,frici inutile.(convingerea gresita ":ceva nu e ok cu mine"  se imprima puternic in constiinta   copilului si autenticitatea copilului poate fi inabusita.)Ca parinti constienti avem misiunea, de a-i sprijini pe copii  ,de a-i ajuta sa faca fata experientelor sale.(in esenta ajutorul e reciproc).Copilul trebuie lasat sa treaca prin diverse experiente;parintii nu pot  indeparta aceste experiente,dar il pot sprijini.Increderea e de folos parintelui si copilului.Copilul stie ca tu esti acolo,indiferent de situatie.
 Pentru fiecare copil,un mod  sanatos de crestere  include si   experiente prin care  e necesar sa treaca.Copiii vor invata astfel  :iertarea,acceptarea,creativitatea,curajul,asumarea responsabilitatii,independenta,.Aceste experiente ale cresterii sunt necesare.Menirea parintelui este aceea de a-i ghida,de  a-l ajuta sa le depaseasca  si sa creasca. Pentru a depasi  experientele sale,  copilul are nevoie de  iubire si incredere.Fara acestea  ,"profesia  de  parinte constient" esueaza.
  Sa fii parinte e  o onoare,dar fii  constient,fii un parinte constient!Tu ai ales  sa fii parinte!Iubeste-l   fara conditii,iubeste-l  cu toata inima si multumeste-i    ca"te-a ales pe tine" sa-i fii parinte, ca a  venit in viata ta.!
       Multumesc!

Sunetul inimii

NOAPTE BUNA!

La multi ani,OM drag!

Sunetul inimii

 FII TU!

Sunetul inimii

"'Acceptand lumina din mine, nu am mai tanjit sa fiu admirata, acceptata. Descoperind iubirea din mine, nu am mai tanjit sa o primesc din exterior.Vazand frumusetea si bogatia interioara a Femeii, nu mi-am mai dorit sa ma incadrez intr-un sablon de frumusete impus de regulile altcuiva. Si mai ales, nu am mai facut comparatii...

Am aflat taina trairii in prezent.

Am acceptat ca toate fac parte din mine si, astfel, m-am regasit in totalitate."'

Din inima,
Ram

Sunetul inimii

  FII TU,MASCA JOS!DOAR ACCEPTANDU-NE CU TOATE CELE,VOM GASI DRUMUL SPRE NOI/

Profesia"" de parinte""

Oare ,femeile sunt constiente ca  perioada  maternitatii  este o renastere pentru ele?Cand se naste un copilasa,se naste si o mama.Metaforic vorbind,e o nastere dubla:nasterea copilului,nasterea mamei.Copilul nu depinde de parintii  sai,doar in ceea ce priveste hrana fizica,ci  si in privinta hranei spirituale(aspect foarte important).
 Deseori,parintii cad in capcana"hranei spirituale" revarsandu-si toata afectivitatea asupra copilului ,sufocandu-l ,efectiv.Sub nicio forma nu primeste acea "'hrana spirituala ""astfel. Din contra:il sufocati,ii "taiati aripile"".Grijile exagerate fata de copil,dorinta de a-l feri de orice  experienta, spre a-i fi"'bine"'(de fapt e frica  parintilor),toate acestea aduc  frustrari,neincredere,copilului.
   Ce ar fi daca ati incerca sa va respectati copilul?Lasati-i spatiu!Chiar  azi vorbeam cu un parinte care se plangea ca al sau copil nu mananca.Si ma gandeam ca ar fi mai bine sa nu il forteze sa manance  mai mult decat trebuie,deoarece ,astfel il  sileste sa respinga hrana.La un moment dat copiii sunt"striviti "de atatea "reguli,de atata seriozitate.Si pentru asta,dragii mei sunteti responsabili.De ce afirm asta?Deoarece toate trairile lui de acum,tot ce ii daruiti in acesti ani, de toate acestea depinde  cresterea sa.
 Imaginati-va, ca plantati un pom.Ca radacinile sa fie puternice,ca roadele sa se vada,voi aveti grija de acel copacel.(sa ne intelegem:niciun parinte nu e perfect,oricine greseste,dar  e important sa fii constient si sa iti asumi responsabilitatea)  E minunat sa iti inveti copilul sa rada, cand   se pierde  rasul ,copilului tare greu ii va fi sa revina la el.
   Dragi parinti sa nu mai punem"semafoare de directie" in viata copiilor,ci sa ne asumam riscul de a-i lasa sa isi croiasca singuri drumul pe care vrea sa il urmeze,sa descopere necunoscutul si sa fie constient ca mama ,tata il iubesc neconditionat.Avem atatea de invatat de la copii,ne ofera atatea lectii"de iubire"'!COPIII sunt atat de inocenti,merita intregr espectul.
Iubiti-va copiii!Lasat-i sa faca greseli si indreptati-le!Din greseli se invata.Multumesc!


 

Sunetul inimii

Soare in inimi!

Sunt

Sunt recunoscatoare ca sunt.Sunt recunoscatoare  ca rad cu tot sufletul,plang la fel,iert,respir,accept,cred,iubescccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc!

Terapia florala Bach

Sunetul inimii

Abundenta  va  doresc,imi doresc  :sa ne deschidem inimile,sa nu ne gandim la lipsa,ci la ce avem ,spre a primi abundenta in viata noastra.!Multumesc!Doamne ajuta!

Marturisire

Cu cat te opui unei situatii si nu o accepti  ii dai forta,o amplifici.Asa ca las-o sa se duca,accept-o ca altfel......."isi face de cap" si  ajungi int-o mare dizarmonie (am trait-o  azi eu insami;stiam teoretic  foarte clar,dar mai greu cu practica uneori).

  Oricum , am inteles iar si iar  ca treaba mea e cu mine  si multumesc!!!Daca nu am inteles pe deplin cu siguranta  primes c  alte experiente.Am pierdut atata energie, cand aveam atatea lucruri de care sa ma bucur!
                           O  seara  cu inimi deschise,o seara  in iubire!

SUNETUL INIMII

Focalizeaza-te pe ceea ce iti doresti in viata!

Va multumesc!

Multumesc!Multumesc,ca imi vizitati blogul!O  zi  magica!

Imi place

"Ceea ce ne influenţează cu adevărat de la celule şi pînă la gînduri nu face parte din ceea ce se poate vedea sau simţi. Un om îmbunătăţit, un om cu sufletul bun purifică spaţiul prin care trece. El este ca o ploaie pe timp de secetă, aduce viaţă fără să ştie, luminează şi despovărează fără să facă nimic. În jurul unui om bun timpul curge altfel, lumina poposeşte mai mult, spaţiul însuşi se ondulează. În jurul unui om bun se respiră mai uşor, se gîndeşte mai profund, se iubeşte mai intens. În preajma omului bun poţi să devii om bun".

Bucataria inimii

"Noi oamenii avem o tendinta  ca mereu sa incercam sa reparam ceea ce credem ca e stricat. In aroganta noastra credem ca atunci cand ne incapatanam si  ne punem mintea, putem sa controlam absolut tot ceea ce se intampla in viata noastra, ca putem repara totul daca intreprindem suficiente actiuni.

Cand ceva nu iese precum in scenariile pe care ni le facem, devenim nelinistiti, furiosi si depunem eforturi majore pentru a corecta drumul.  De cele mai multe ori ceea ce dorim sa obtinem nici macar nu este ceea ce avem cu adevarat nevoie .

Uneori ne ingrijoram prea mult. Cand timpurile devin dificile in loc sa ne odihnim capul in poala vietii si sa avem incredere ca totul se intampla spre binele suprem al tuturor, incepem sa ne razvratim.

Incercam din rasputeri sa ne luam la tranta cu realitatea pe care o traim, si in loc sa gasim claritatea si linistea, ne alegem cu zbuciumul si indoiala. Se pare ca nu ne mai invatam minte ca  nu te poti impotrivi curgerii unui fluviu precum viata.  Oricate paravane am incerca sa punem , oricat de mult am incerca sa oprim ploaia nu vom reusi niciodata. La fel si viata are cursul ei natural. Ploaia se va opri singura, la un moment dat. La fel si situatia in care te gasesti, se va rezolva de la sine.

Paradoxal claritatea dupa care atata alergam o putem gasi atunci cand facem liniste si pace cu noi, cu tot ceea ce se intampla si curgerea fireasca a vietii.

De cele mai multe ori oamenii cauta solutii in mijlocul unui cutremur,  prin agitatie zbucium si eforturi mari. Dar cu totii stim ca cea mai buna solutie  pentru a supravietui unui cutremur este sa gasesti un loc  sigur si sa astepti pana cand acesta inceteaza.

Nu ai nici o putere sa opresti acest fenomen, si daca vei incerca sa te lupti cu el, probabil ca nu vei face decat sa te afunzi si mai tare printre ruine.

Vreau sa te intreb tu ce faci atunci cand nu stii ce sa faci? Cand viata te pune fata in fata cu o situatie care iti provoaca disconfort, durere cat de tare te lupti si opui rezistenta?

Multa lume crede ca cu cat iti folosesti mai mult ratiunea, cu cat ai un Iq mai dezvoltat esti mai inteligent, insa acest lucru este fals. Apoi credem ca daca  vom lupta suficient de mult impotriva cursului evenimentelor care se intampla astazi in viata noastra , vom reusi sa le oprim sa se intample.

Dar, atunci cand  plantezi ceva  nu poti sa culegi decat acelasi lucru. Asadar cu cat vei lansa rezistenta impotriva a ceea ce traiesti astazi, cu atat mai tare ti se va raspunde cu rezistenta.

Poate ti-am mai spus de multe ori ca acea parte din noi care vrea sa pastreze controlul cu orice pret este mintea  si nu mi-am schimbat parerea.

Cu cat esti mai mult in minte si ratiune, cu atat te vei pierde mai mult in confuzie si indoiala, mai ales in momentele pe care le consideri de cotitura in viata ta.

In spatele cuvintelor care vin  o data cu intelectualitatea mai exista ceva care poate fi perceput doar de inima.  Oamenii inteligenti stiu acest lucru, stiu ca de fapt calea inimii este cea care  poate sa iti implineasca cele mai profunde dorinte. Inima nu priveste suprafata ci se cauta intotdeauna seva care se afla dincolo de aparente.

Mintea se intreaba: De ce mi se intampla mie asta? De ce lucrurile nu stau asa cum vreau eu? Ascunzand  in spate o aroganta enorma si o convingere ca ea e Dumnezeu.

Se razavrateste, se infurie, responsabilizeaza pe altcineva  si judeca in permanenta. Nu piate intelege ca traim in unitate si ca totul se intampla cu un motiv pentru ca intregul sistem ,sa functioneze asa cum trebuie si in acelasi timp pentru evolutia sufletului.

"Mintea este cea care sufera, si opune rezistenta, pentru ca viata a indraznit sa-I strice planurile, insa nimic nu e permanent in aceasta lume, si daca te vei baza pe gandire si pe minte intotdeauna ajungi dezamagit.

Sunt momente in care nu stim ce sa facem, si cea mai eficienta strategie pe care o poti adopta astfel incat sa ai pacea sufletului, este sa stai in liniste.

Cand te afli intr-un moment in care trebuie sa iei o decizie , si nu gasesti calea  tot ce trebuie sa faci , este sa te opresti, sa stai in tacere, si apoi cand timpul vine sa actionezi din acel parfum al intuitiei.

Solutiile care sunt cele mai potrivite pentru sufletul tau , intotdeauna vor  veni, fara efort, dintr-un loc care se afla dincolo de cautarea si agitatia mintii.

Astazi vreau sa ca tu sa stii ca:

Daca te gasesti intr-un moment al vietii tale in care trebuie sa iei o decizie, ramai in liniste, cateva zile, si apoi actioneaza din deplinatatea inimii tale.

Daca te gasesti intr-un moment al vietii tale in care experimentezi durere, atunci intreaba-te : La ce opun rezistenta in acest moment? Si o data ce descoperi , care este acest lucru, impaca-te si accepta ca lucrurile sunt asa cum sunt, si oricat te-ai chinui sa te impotrivesti, viata are cursul ei, si schimbarea este singura constanta. Ai incredere ca totul te conduce spre un bine superior, accepta ce nu vrei accepti, si ai sa vezi cum lucrurile incep sa se calmeze, si iti vei recapata perspectiva mai inalta, din care poti vedea, ca intreaga experienta prin care ai trecut a avut un rol in viata ta, si acum e timpul sa mergi mai departe.

Daca te gasesti intr-o situatie in care lucrurile sunt neclare in viata ta, in exteriorul tau, e momentul sa iti dai seama, ca in interiorul tau exista confuzie. E esential sa te decizi ce vrei, si facand acest lucru in interior, lucrurile se vor calma si in exterior.

Daca ti-ai stabilit un obiectiv in viata ta si intampini rezistenta in a-l implini, inseamna ca in interiorul tau exista credinte limitative care te retin sa ajungi la  el. Priveste in jurul tau , vezi in ce forma vine rezistenta, si poti sa iti dai seama, care sunt credintele limitative care te opresc. O data ce le descoperi, acestea vor avea forma unor adevaruri in care crezi.  

Daca primesti o cantitate de iubire in viata ta , care nu te multumeste inseamna ca inca nu ai inteles ca tu esti deja iubire si inca nu stii cum sa faci sa ajungi la aceasta realizare, inseamna ca nu ai trezit in tine, iubirea care iti doresti sa se manifeste in viata ta. Despre acest subiect, vei putea sa afli o serie de informatii extraordinare, in noul meu curs online despre iubire, care va fi gata in cateva zile.

Vreau sa stii, ca pentru a putea sa manifesti viata dorita, este esential sa incepi sa intelegi dictonomia dintre interior si exterior.  Nimic din ceea ce este in afara noastra nu este izolat de ceea ce se afla in interiorul nostru."

Cristina Miculete

Ma inspira azi:

"Degeaba acuzi in stanga si in dreapta, oamenii, circumstantele , pentru realitatea pe care o traiesti. Lumea intreaga se afla in interiorul tau. Nimic nu poate exista fara tine. In loc sa ramai pe pozitia de victima, mai bine incepi sa iti revendici puterea de a transforma ceea ce e in exterior prin transformarea ta interioara. 
Nu mai astepta un salvator. Tu esti propriul tau salvator. Nimeni nu e vinovat pentru absolut nimic din ce ti se intampla. Nici macar tu, pentru ca nu ai fost constienta pana acum. Intelege o data ca locul unde trebuie sa investesti, nu este in afara, ci este inauntrul tau."
"Tot ceea ce-i faci celui de langa tine, iti faci de fapt tie, pentru ca suntem unul."

REVELATIE

Traiesc cu iubire,ma hranesc cu iubire,daruiesc  iubire,primesc iubire.Iubire sunt ,iubire esti.Ma las purtata c u  gratie si recunostinta pe bratele DIVINITATII.Primesc ce vine,chiar dc uneori nu inteleg de ce asa,ma deschid posibilitatilor care vin ,deoarece ma duc spre SINELE  MEU  DIVIN.
   Traiesc in inima mea!RA

SUNETUL INIMII

'Am inteles ca sa te abandonezi in fata vietii, nu inseamna nici o clipa sa te indepartezi de visele si aspiratiile tale, ci dimpotriva, inseamna sa lasi loc gratiei divine sa vina si sa converteasca voia divina in voia ta. Am inteles ca, sa iti fie teama sa te abandonezi in bratele creatorului tau, e ca si cum ti-ar fi teama sa te abandonezi in pantecele mamei tale.''