DEBLOCARE ENERGETICĂ – Între întuneric şi lumină se formeaza UMBRA
Termenul de „umbră” a fost prima dată folosit de către Iung pentru a defini un complex al subconştientului responsabil de refularea şi înăbuşirea aspectelor conştiinţei. Jung foloseşte termenul „umbră" făcând referire la acele
părţi ale personalităţii noastre care au fost respinse din cauza fricii, a ignoranţei,
a ruşinii sau a lipsei de dragoste. Explicaţia de bază dată umbrei a fost simplă: „umbra este persoana care ai prefera să nu fii". De exemplu, umbra unei persoane care se consideră buna poate fi una rea. Umbrele noastre deţin secretul lui „cine suntem”. Jung credea că integrarea umbrei va avea un impact profund, dându-ne nouă posibilitatea de a redescoperi o sursă mai profundă a propriei noastre vieţi spirituale. Pentru a face acest lucru:
„suntem obligaţi să ne luptăm cu răul, să ne confruntăm cu umbra, să întâlnim diavolul. Nu avem de ales."
Conform lui Iung, fiinţa umană se luptă cu umbra în patru moduri:
negare
proiecţie
integrare
transmutaţie
Am ales această introducere pentru o scurtă incursiune în lumea lui „eu nu sunt aşa”. Viaţa noastră este oglinda noastră. Absolut toţi oamenii şi toate aspectele care ne compun existenţa sunt reflecţii ale lumii noastre interioare. De obicei, din frică sau neiubire, ne ascundem, ne prefacem şi proiectăm în afara noastră ceea ce se află înăuntrul nostru. Întâlnirea umbrei (ce amuzant, nu-i aşa) este un proces anevoios şi inconfortabil. Din păcate, fără a ne cunoşte umbra, nu avem libertatea de a fi şi libertatea de a alege.
Cea mai evidentă proiecţie a umbrei se reflectă în tendinţa de a-i critica sau judeca pe alţii.
Dar, să nu uităm că şi admiraţia pe care o nutrim faţă de semenii noştri este o proiecţie a caltăţilor noastre. Revenind la umbră...
Fiecare dintre noi, ne-am confruntat voit sau nu cu situaţii tensionate între noi şi cei din jur. De obicei, avem tendinţa de a ne extrage pe noi din conflict şi de a arăta acuzator către ceilalţi.
Oricăt de bizar sau inacceptabil v-ar părea, victima unei agresiuni atrage singură aceasta experienţă în viaţa sa. Probabil că, undeva, în umbra sa, există un cumul de agresivitate neasumată. Atunci când nu ne asumăm o trăsătură a personalităţii, aceasta se proiectează „afară”.
Umbra sau cheia schimbării
Să vă dau un exemplu. Este de notorietate povestea unei „jurnaliste” care hărţuieşte de ani buni pe toată lumea. Printre cei hărţuiţi mă aflu şi eu. Mă enervam şi mă consumam energetic fiind incapabilă să accept faptul că această femeie este o reflecţie a propriilor mele trăsături, neasumate şi ascunse în umbră.
Dacă ar fi s-o caracterizez pe această femeie, cuvintele mele ar fi: nebună, josnică, nefericită. Dacă stau să mă gândesc bine, de nefericire, nebunie şi josnicie mi-a fost întotdeauna frică. Ceea ce am nevoie sa fac pentru a depăşi această situaţie, este să accept ca si eu am fost, sunt sau voi putea fi nebună, josnică sau nefericită. Acum 12 ani, după episodul soldat cu moarte clinică, m-am temut foarte tare că aş putea să o iau razna. De fapt, aceasta este cea mai mare temere a mea. Oare o fi întâmplător faptul că, periodic, oameni cu serioase probleme psihice interferează cu viaţa mea?!
În momentul în care accept că am doza mea de nebunie, am depăşit conflictul. Nu este nevoie să o reprim sau să o neg. O pot accepta. Îmi dă o notă de imprevizibil şi asta îmi place.
Josnică...hmm....prima josnicie pe care mi-o amintesc datează de când aveam 12 ani. Locuiam la etajul 7, într-un cartier muncitoresc. Făceam întrecere cu vecinii din bloc(aproximativ aceeaşi vârstă) aruncând pungi cu apă în capul trecătorilor. Evident că am nimerit...o ţintă. Ţinta a urcat isterică la uşa mea, iar eu...am dat vina pe vecinii de palier, doi fraţi zvăpăiaţi şi cu reputaţie proastă. Au mâncat o bătaie soră cu moartea, din pricina josniciei mele...
Ei bine, privite aşa, lucrurile par să contrabalanseze, nu?!
Cât despre nefericire...cui îi place nefericirea?
Analizaţi profund situaţiile conflictuale ale vieţii voastre. Fiecare dintre ele reprezintă şansa de a vă întâlni umbra. Şi de a alege. (ALINA NEAGU- REVISTA NORMAL DESPRE PARANORMAL) Multumesc,ALINA!
Termenul de „umbră” a fost prima dată folosit de către Iung pentru a defini un complex al subconştientului responsabil de refularea şi înăbuşirea aspectelor conştiinţei. Jung foloseşte termenul „umbră" făcând referire la acele
părţi ale personalităţii noastre care au fost respinse din cauza fricii, a ignoranţei,
a ruşinii sau a lipsei de dragoste. Explicaţia de bază dată umbrei a fost simplă: „umbra este persoana care ai prefera să nu fii". De exemplu, umbra unei persoane care se consideră buna poate fi una rea. Umbrele noastre deţin secretul lui „cine suntem”. Jung credea că integrarea umbrei va avea un impact profund, dându-ne nouă posibilitatea de a redescoperi o sursă mai profundă a propriei noastre vieţi spirituale. Pentru a face acest lucru:
„suntem obligaţi să ne luptăm cu răul, să ne confruntăm cu umbra, să întâlnim diavolul. Nu avem de ales."
Conform lui Iung, fiinţa umană se luptă cu umbra în patru moduri:
negare
proiecţie
integrare
transmutaţie
Am ales această introducere pentru o scurtă incursiune în lumea lui „eu nu sunt aşa”. Viaţa noastră este oglinda noastră. Absolut toţi oamenii şi toate aspectele care ne compun existenţa sunt reflecţii ale lumii noastre interioare. De obicei, din frică sau neiubire, ne ascundem, ne prefacem şi proiectăm în afara noastră ceea ce se află înăuntrul nostru. Întâlnirea umbrei (ce amuzant, nu-i aşa) este un proces anevoios şi inconfortabil. Din păcate, fără a ne cunoşte umbra, nu avem libertatea de a fi şi libertatea de a alege.
Cea mai evidentă proiecţie a umbrei se reflectă în tendinţa de a-i critica sau judeca pe alţii.
Dar, să nu uităm că şi admiraţia pe care o nutrim faţă de semenii noştri este o proiecţie a caltăţilor noastre. Revenind la umbră...
Fiecare dintre noi, ne-am confruntat voit sau nu cu situaţii tensionate între noi şi cei din jur. De obicei, avem tendinţa de a ne extrage pe noi din conflict şi de a arăta acuzator către ceilalţi.
Oricăt de bizar sau inacceptabil v-ar părea, victima unei agresiuni atrage singură aceasta experienţă în viaţa sa. Probabil că, undeva, în umbra sa, există un cumul de agresivitate neasumată. Atunci când nu ne asumăm o trăsătură a personalităţii, aceasta se proiectează „afară”.
Umbra sau cheia schimbării
Să vă dau un exemplu. Este de notorietate povestea unei „jurnaliste” care hărţuieşte de ani buni pe toată lumea. Printre cei hărţuiţi mă aflu şi eu. Mă enervam şi mă consumam energetic fiind incapabilă să accept faptul că această femeie este o reflecţie a propriilor mele trăsături, neasumate şi ascunse în umbră.
Dacă ar fi s-o caracterizez pe această femeie, cuvintele mele ar fi: nebună, josnică, nefericită. Dacă stau să mă gândesc bine, de nefericire, nebunie şi josnicie mi-a fost întotdeauna frică. Ceea ce am nevoie sa fac pentru a depăşi această situaţie, este să accept ca si eu am fost, sunt sau voi putea fi nebună, josnică sau nefericită. Acum 12 ani, după episodul soldat cu moarte clinică, m-am temut foarte tare că aş putea să o iau razna. De fapt, aceasta este cea mai mare temere a mea. Oare o fi întâmplător faptul că, periodic, oameni cu serioase probleme psihice interferează cu viaţa mea?!
În momentul în care accept că am doza mea de nebunie, am depăşit conflictul. Nu este nevoie să o reprim sau să o neg. O pot accepta. Îmi dă o notă de imprevizibil şi asta îmi place.
Josnică...hmm....prima josnicie pe care mi-o amintesc datează de când aveam 12 ani. Locuiam la etajul 7, într-un cartier muncitoresc. Făceam întrecere cu vecinii din bloc(aproximativ aceeaşi vârstă) aruncând pungi cu apă în capul trecătorilor. Evident că am nimerit...o ţintă. Ţinta a urcat isterică la uşa mea, iar eu...am dat vina pe vecinii de palier, doi fraţi zvăpăiaţi şi cu reputaţie proastă. Au mâncat o bătaie soră cu moartea, din pricina josniciei mele...
Ei bine, privite aşa, lucrurile par să contrabalanseze, nu?!
Cât despre nefericire...cui îi place nefericirea?
Analizaţi profund situaţiile conflictuale ale vieţii voastre. Fiecare dintre ele reprezintă şansa de a vă întâlni umbra. Şi de a alege. (ALINA NEAGU- REVISTA NORMAL DESPRE PARANORMAL) Multumesc,ALINA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu