IUBIREA

                   Iubirea    este o stare in care esti voios,in care fiinta ta e un dans.Ceva in adancul tau radiaza  ,vibreaza,ceva in jurul tau pulseaza.Acel    ceva  ajunge la oameni:ajunge   la pietre, la copaci,la stele.
         Raul   trece pe  langa   un copac,il saluta,hraneste copacul,ii da apa  si isi continua drumul,danseaza mai departe.Nu se agata de copac.Iar   copacul nu spune:"unde te duci?Suntem casatoriti?Unde te duci?Copacul   isi scutura  florile asupra raului in semn de recunostinta adanca si raul isi continua drumul. Vine   vantul si danseaza in jurul copacului si pleaca   mai departe.Iar  copacul daruieste vantului parfumul  florilor sale.
           Asta inseamna legatura,relatia.(sursa-OSHO)
               

              DA,Dumnezeu este iubire,iubire neconditionata.Dumnezeu  este iertare,este bucurie.Cand constientizezi ca Dumnezeu este iubire cand simti asta si nu o spui ca automatism totul  se schimba:devii parte din Dumnezeu,"Dumnezeu este in tine".Atunci,te-ai regasit ,esti in inima ,ta esti acasa.Spatiul de frica e inlocuit cu iubire.Unde e iubire nu e frica.
           "Atinge-ti inima, inchide ochii, zambeste Universului, zambeste inimii tale. Simte. Atinge adevarul, simte-te parte din Dumnezeu."
          Da,Dumnezeu este iubire!Multumesc ! Am zambit UNIVERSULUI  azi,iar el mi-a  daruit atatea!

UN GAND DE LUMINA CATRE TINE,DRAGA ,NICHITA STANESCU!

Sunetul inimii

DUMNEZEU ESTE IUBIRE

POVESTE ALBASTRĂ DESPRE O POVESTE, CE N-A FOST NICIODATĂ ŞI TOTUŞI ESTE
Titlurile de poveşti pe care le-am dat copiilor au fost nişte pietre aruncate în apă. În plan superficial, eleau iscat nişte poveşti frumoase, unele sensibile, altele comice, unele simple, altele, dimpotrivă, complicate, ca cercurile concentrice de apă. În plan profund, însă, efectul căderii pietrei a fost neaşteptat şi, aproape, nebănuit. Fantezia are, aşa cum spunea pedagogul italian Gianni Rodari, o gramatică a ei, pe care nu copiii trebuie să o înveţe, ci noi, adulţii, ca să ştim că există şi  oglinzi ce nu se sparg când arunci în ele cu pietre!
1.      Povestea ca oglindă sau “Hei, hei, vrei să ne împrietenim?”
Un arici se plimba în pădure şi a văzut o albinuţă şi începu să strige:
- Hei, hei, vrei să ne împrietenim?
A venit şi un nasture care a strigat şi el
- Staţi, că şi eu vreau să mă împrietenesc!
         Venise mai apoi şi o pereche de ochelari care dorea acelaşi lucru. S-a gândit ei puţin şi au hotărât să fie toţi prietenii cei mai buni.
Povestea poveştii de mai sus, căci aşa cum ştim, şi poveştile au o poveste, este foarte, foarte simplă. Nu s-a întâmplat odată ca niciodată, ci s-a scris atunci când o fetiţă, cu numele Oana, a venit pentru prima dată la cercul de scriere creativă.
Oana, ca toţi colegii ei, era mică (abia împlinise 7 ani) şi începuse de câteva zile şcoala. Nu ştia foarte bine să scrie, dar ştia “să scrie” poveşti. Cine o învăţase? Pentru că de ştiut să inventeze poveşti sigur ştia, din moment ce, nici ea, nici vreun alt coleg de-al ei de aceeaşi vârstă nu s-au panicat în faţa propunerii mele de a scrie prima lor poveste.
Prima poveste, pe care toţi, absolut toţi copiii care se înscriu la cercul de scriere creativă o inventează, este “Povestea numelui”. Aşa cum probabil aţi observat, în povestea Oanei sunt scrise cu litere îngroşate cuvintele albină, arici, nasture şi ochelari. Aranjate într-o altă ordine, ele compun numele fetiţei, şi aşa înţelegem de unde absurdul (aparent) poveştii, căci nu se poate să nu vă fi întrebat “ De unde până unde se împrietenesc o albină, un arici, un nasture şi o pereche de ochelari?”.
Ca să continui povestea poveştii, mai spun că înainte să ştie că vor scrie povestea propriului nume, copiii au ştiut că au de desenat pentru fiecare literă a numelui lor câte o imagine. Recunosc, nu le-am spus de la bun început ce urmează să facă cu aceste cuvinte (ce reprezintă obiectele desenate), tocmai din dorinţa ca alegerea cuvintelor să fie liberă , fără nicio îngrădire sau cenzurare mentală.
Alese într-un mod spontan, cuvintele s-au atras unele pe altele în cadrul unor poveşti care, aparent, erau ale numelor copiilor. Peste un timp, aveam să constat că aceste prime poveşti au fost de fapt povestea copiilor care le-au scris, şi nu (doar) a numelui lor. Oana, aşa cum aveam să o cunosc în cei patru ani cât am lucarat împreună, este o fetiţă extrem de senină, calmă şi prietenoasă. Poveştile ei au fost scrise întotdeauna cu mare sensibilitate, iar personajele ei treceau, ca toate personajele de poveste , prin încercări de tot felul – invariabil!- în numele prieteniei!
În prima ei poveste, cea cu albina, ariciul, nasturele şi perechea de ochelari, Oana n-a găsit potrivit să folosească cele două obiecte pe post de obiecte- să-i dea, de exemplu, ariciului o pereche de ochealri şi albinuţei un nasture magic – ci a folosit toate elementele cu rol de personaj, dintr-un spirit de veritabilă democarţie pe care copiii o instaurează oriunde, oricând şi cu oricine.
Peste patru ani, un interval lung şi scurt deopotrivă în viaţa unui copil, Oana şi toţi colegii ei de grupă au rescris povestea numelui (respectând aceeaşi reţetă din urmă cu patru ani).
Într-o zi, o oiţă avea nevoie de arici, amicul ei, pentru că trebuia să meargă la spactacol şi nu voia să meargă singură. Ariciul a uitat de spectacol şi a plecat în Africa. Pentru a-l aduce înapoi pe arici, oiţa a vrut să apeleze la albina cea miraculoasă, care putea să facă mii şi mii de magii. Dar a aflat că albina este ţinută prizonieră de norul cel rău. Numele lui era Norul Furtună şi locuia în apropierea  casei ariciului. Oiţa a plecat de grabă  să o elibereze pe albină. A ajuns într-o oră, dar, pentru că a ajuns dimineaţa, a trebuit să aştepte în faţa casei Norului Furtună. Seara, când norul s-a culcat, oiţa a intrat în casa lui şi a văzut albina într-un borcan. Oiţa a prins cu dinţii de capac şi a rotit. Atunci albinuţa a fost eliberată.
-   Îţi mulţumesc că m-ai eliberat! Am să-ţi îndeplinesc o dorinţă!
-   Aş vrea ca amicul meu, ariciul, să se întoarcă în foarte scurt timp, pentru că trebuie să mergem la spectacol.
Albina a făcut o magie şi l-a adus pe arici. În seara aceea oiţa şi ariciul au mers la spectacol.
 Povestea acestei poveşti n-am s-o mai scriu. Cred, însă, că oricine poate să vadă ce s-a schimbat şi ce-a rămas la fel pentru Oana.
Poveştile şi toate textele pe care copiii le-au scris de-a lungul anilor au avut rolul de a le cultiva creativitatea, de a le impulsiona imaginaţia şi de a le da curaj în forţele proprii în încercarea, deloc uşoară, de a construi lumi şi  de a se exprima.  Scriind poveşti, copiii au învăţat să cunoască lumea (prin intermediul lumilor imaginate de ei), dar mai mult decât atât, s-au cunoscut pe sine. Fiecare poveste scrisă e un fragment de oglindă, o reflexie în afară a unei lumi dinăuntru, adânc ascunsă şi doar rareori exprimată şi înţeleasă ca atare.
Mi-au trebuit mai mult de zece ani să înţeleg jocul cu aceste oglinzi, să sesizez coerenţa incredibilă a reflectărilor ce-mi păreau la început întâmplătoare. Timpul a fost preţios şi arcul descris de el a lăsat să se sesizeze insesizabilul.

Ceea ce mie mi se pare fascinant este faptul că cei mici “ştiu” toate acestea! Ştiu ce este o poveste (fără să fi urmat cursuri de teoria literaturii) şi ştiu şi ce importanţă are cititul şi scrisul de poveşti (fără a fi urmat cursuri de psihologie).
Ca adulţi, nu ne rămâne decât să cultivăm şi să întreţinem potenţialul creativ al celor mici, să stimulăm imaginaţia prin teme şi pretexte provocatoare, în care să fie antrenate cele “cinci simţuri minunate, pe care le folosim mai rar: emoţia, imaginaţia, intuiţia simbolică, inspiraţia creatoare şi conştiinţa universală” (J. Salome)

- Ce ste o poveste?
Copiii:
-     O poveste este ceva care te face fericit.
-     O poveste este o chestie magică!
-     Povestea este o bucurie pentru copii.
-     Povestea este modul prin care oamenii spun ce simt

- Îţi place să scrii poveşti?
Copiii:
-          Da, îmi place, pentru că atunci când scriu mă simt liber şi bucuros.
-          Îmi place să scriu poveşti pentru că aşa dovedesc că am imaginaţie
-          Da, îmi place să scriu  ca să îmi eliberez imaginaţia.
-          Îmi place să scriu pentru că pot spune lucrurile aşa cum mi le imaginez eu.

2.      Povestea ca piatră  sau “Eşti pregătită să mergi la o emisiune TV”?
În formularea unei recente sarcini de creaţie literară am fost inspirată de titlurile poveştilor terapeutice scrise de J. Salome (Poveşti pentru a iubi. Poveşti pentru a ne iubi) pe care am ajuns să le citesc din dorinţa de a găsi soluţii la câteva situaţii dificile prin care treceau cei mici (confruntarea cu divorţul părinţilor, moartea unui membru al familiei, rezultate şcolare care îi nemulţumeau pe părinţi, probleme de comportament). Titlurile poveştilor lui Salome m-au inspirit în a formula, la rândul meu, titluri care să cuprindă problemele cu care se confruntă cei mici. Titlurile au fost înşirate pe o listă, iar ei şi-au ales unul pentru a scrie o poveste. Deloc surprinzător, titlul ales de copii rezona cu una dintre problemele lor de viaţă.
Povestea puiului de vulpe cu ochelari – a fost ales de M., o fetiţă ce poartă ochelari de când era mică.
Povestea şoricelului care nu ştia adunarea- a fost preferate lui A, un băieţel căruia adunările îi cam dau bătăi de cap.
Povestea veveriţei care îşi tot uita caietele acasă- a fost scrisă de B., fetiţa care veşnic uită câte ceva acasă atunci când vine la şcoală.

Dar de ce şi-a ales T. Povestea albinuţei care se bâlbâia? Chiar eram curioasă să văd ce va scrie!

Povestea albinuţei care se bâlbâia
A fost odată o albinuţă frumoasă şi deşteaptă care împlinea 9 ani. Dar staţi, că n-am terminat! Ea se bâlbâia chiar şi atunci când o întrebau colegii cum a fost în vacanţă. Priviţi:
- Ai fost undeva în vacanţă? Unde? întrebă albinuţa Bâz.
- Am f…f….fost la m…m…m.. area n…n…neagră…
- Scuză-mă, ce ai zis? Te rog, nu te bâlbâi! Eşti enervantă! spuse Aripioară, care era de faţă.
- L…l…lăsaţi-mă în p…p…p..ace! se supără albinuţa.
Cele două albinuţe plecară, lăsând-o singură pe biata albinuţă bâlbâită. Azi aşa, mâine aşa, poimâine aşa şi aşa mai departe, până ce trecu o săptămână fără ca albinuţa să se mai ducă la şcoală. În prima zi a săptămânii următoare, albinuţa se dusese la şcoala Williams.
Doamna învăţătoare se uita la o reclamă pentru o emisiune TV şi se gândea ce copii să ia cu ea la emisiunea aceea pentru copii. S-a gândit ce s-a gândit şi a ajuns la concluzia că albinuţa bâlbâită e cea mai potrivită.
-   Eşti pregătită să mergi la o emisiune TV? a întrebat doamna învăţătoare.
-   Da, sunt! zise albinuţa nerăbdătoare.
Când au ajuns în studio, a început să se filmeze. Atunci albinuţa şi-a dat seama că a început să vorbească clar, iar colegii care erau prezenţi au aplaudat-o.
De ce este relevană această poveste pentru ideea că scrisul e o oglindire? Care este sensul (neînţeles de mine la început) alegerii făcute de T în privinţa titlului? Fără a privi această poveste în contextual mai amplu în care a fost scrisă, povestea  ar rămâne o simplă poveste (totuşi perfect construită, cu personaje bine conturate, intrigă valabilă şi final moralizator). Sensul adânc şi profund al poveştii este legat de o “traumă” pe care T a trăit-o în raport cu mine şi cu colegii ei, iar titlul acestei poveşti i-a dat prilej să exprime o proprie experienţă de viaţă. T. nu se bâlbâie niciodată şi nu are niciun alt handicap sau deficienţă, însă, în economia poveştii ei, bâlbâiala poate fi asociată “unui defect”  presupus,  care nu există.
Care e povestea acestei poveşti?
Am primit nu demult o invitaţie din partea unei realizatoare TV de a merge în studio pentru a vorbi în direct despre cercul de scriere creativă. Invitaţia nu mi-a fost făcută doar mie, ci urma să merg cu trei dintre copiii unei grupe de clasa a doua. A fost o bucurie mare să îi anunţ că minunatele poveşti pe care le scriu ei vor trece de graniţa sălii în care ne întâlnim, dar greu, extreme de greu a fost să le spun că trei dintre ei, doar trei din douăzeci, vor merge cu mine. Cum să le explici celorlalţi şaptesprezece copii că ei nu sunt printre cei aleşi, din moment ce toţi scriu poveşti frumoase, toţi sunt la fel de frumoşi şi dezinvolţi? Ce criteriu să aplic? În fine, după frământări şi cântăriri îndelungate, cu chiu cu vai, decizia a fost luată.
Aparent, vestea a fost primită cu detaşare, pentru că numirea celor trei norocoşi a fost însoţită de un preambul explicativ, care să justifice hotărârea.
Emisiunea a avut loc, a fost în direct, copiii s-au descurcat de minune, ecourile au fost pozitive şi toată lumea a fost mulţumită. La prima întâlnire cu toată grupa am vorbit despre această experienţă inedită şi am hotărât ca la următoarea invitaţie alţi trei copii să ajungă în studio.
Explicaţia iniţială şi justificarea alegerii mele a funcţionat, cu siguranţă, la nivel conştient. Toţi copiii au înţeles că nu avem loc cu toţii în studio, că e vorba de o amânare,  şi aşa mai departe. Dar în subconştient? Ce s-a petrecut acolo? Cum a trăit fiecare dintre ei întâmplarea, ca pe un eşec, o nereuşită, o sancţionare pentru o imperfecţiune….
Fără exerciţiul acesta de la ora de scriere creativă, probabil că T ar fi purtat toată viaţa sentimental dureros al respingerii şi, în situaţii similare în viaţă, l-ar fi retrăit şi mai acut. Exprimându-l şi propunând ea o soluţie a intrigii poveştii a avut şansa unei vindecări.
-  T, ai scris această poveste ca un adevărat psiholog! De ce ai ales această soluţie pentru a vindeca albinuţa de bâlbâială?
-  Pentru că ea se bâlbâia doar pentru că nu avea încredere în ea. Iar doamna învăţătoare i-a dat încredere!


“ O piatră aruncată într-un lac stârneşte cercuri concentrice care se lărgesc pe suprafaţa apei, legând în mişcarea lor, la distanţe diferite, cu efecte diferite, nufărul şi trestia, bărcuţa de hârtie şi barca pescarului. Obiecte ce stăteau acolo, fiecare închis în sine, în pacea ori somnul lui, sunt parcă rechemate la viaţă, obligate să reacţioneze, să intre în legătură unele cu altele. Alte mişcări individuale se propagă în adâncime, în toate direcţiile, în timp ce piatra se prăvăleşte răscolind alge, speriind peştii, precipitând într-una noi tulburări moleculare. Când atinge apoi fundul, aţâţă mâlul, izbeşte obiectele ce zăceau uitate acolo, dintre care unele sunt scoase la iveală, altele acoperite pe rând cu nisip.
Nenumărate evenimente (sau microevenimente) se succed într-un ritm foarte scurt. Desigur, chiar dacă avem timpul necesar şi dorinţa de a o face, tot nu le-ai putea înregistra pe toate fără omisiuni.
Tot astfel, un cuvânt, aruncat în minte la întâmplare, produce valuri la suprafaţă şi în adâncime, provoacă o serie infinită de reacţii în lanţ, antrenând în căderea sa sunete şi imagini, analogii şi amintiri, sensuri şi vise, într-o mişcare ce interesează experienţa şi memoria, fantezia şi inconştientul şi care e complicată de faptul că mintea înseşi nu asistă pasivă la reprezentaţie, ci intervine continuu pentru a accepta şi respinge, a uni şi a cenzura, a construi şi a distruge” (G. Rodari, Gramatica fanteziei- Introducere în arta de a inventa poveşti)
Raluca Lungu
PS by Agnis: Aceasta este Raluca Lungu, omul care se pricepe la dezgroparea Poveştii din adâncurile inconştientului. Şi acum imaginaţi-vă că Respiraţia Inimii înseamnă A TRĂI  povestea înainte de a o spune. Înseamnă a deschide poarta Prezenţei pentru a intra în universul mai larg al POVEŞTII adică al propriei conştiinţe. Pentru ca apoi să eliberezi povestea în dimensiunea liniară. Aceasta este CREAŢIE. Despre această experienţă, a CREAŢIEI, este vorba Călătoria Inimii pentru copii şi părinţi pe care am numit-o BRIZA.

Calatoria inimii pentru parinti si copii(Horia TUrcanu)

Cum îl priveşti pe copilul tău, dragă exploratorule al Conştiinţei? Ca pe un Ego în formare? La fel îl priveşte şi grădiniţa, şi şcoala şi toate sistemele care acum sunt pe cale să se prăbuşească. Dar dincolo de personalitatea liniară în plină formare – şi absolut necesară, el este un Suflet aflat în experienţa umană. El este cel care te-a ales drept Părinte la acest nivel, de Suflet, ştiind faptul că într-o bună zi îl vei sprijini în marea sa explorare şi marea sa experienţă. El este aici, ca şi tine, pentru a deveni conştient de toate dimensiunile sale şi pentru a trăi marea transformare prin care trece umanitatea. Priorităţile Sufletului său sunt Expansiunea propriei conştiinţe, Expresia de Sine – căci nu există o mai mare bucurie pentru un Suflet decât A CREA realitate în felul său original, şi Experienţa în sine de a fi o fiinţă umană conştientă. Sunteţi aici pentru a parcurge această transformare Împreună. Aţi ales acest lucru. Ei bine, a venit timpul să exploraţi relaţia părinte-copil în mod complet, din perspectiva Sufletului, nu doar din cea liniară.
Acesta este primul pas al unui proiect drag inimii noastre: BRIZA, destinat exploratorilor conştiinţei şi copiilor acestora. Un program care are la bază Respiraţia Inimii ca mijloc de a explora adevăratele dimensiuni ale Fiinţei, şi Prezenţa ca stare a conştiinţei din care curge creativitatea, expresia, jocul şi spontaneitatea proprii Sufletului. Este un program în care copiii descoperă cine sunt cu adevărat împreună cu părinţii lor. Copiii fac asta cu o uşurinţă incredibilă în mediul potrivit, iar părinţii învaţă ceva despre ei înşişi din experienţa împreună cu aceste Suflete nou venite în spaţiul umanităţii.
Proiectul va demara la începutul lunii viitoare, în Bucureşti şi la Timişoara.
BRIZA – un program experiential de expansiune si explorare interioară destinat copiilor si părinţilor

Premize
Transformările prin care trece conştiinţa umanităţii sunt enorme. Ele sunt în curs de a schimba în întregime lumea în care trăim.
Nimic nu îi pregăteşte pe copii pentru noua lume. Toate sistemele de învăţământ sunt axate pe cunoaşterea liniară, mentală şi tind să consolideze nimic altceva decât personalitatea liniară.
Nu există un cadru pentru explorarea interioară, pentru auto-cunoaştere iar lumea emoţiilor, a sentimentelor, legată strâns de creativitate, imaginaţie şi intuiţie este ignorată ca urmare a paradigmei liniare. Psihologia clasică asumă în mod greşit faptul că imaginaţia este un produs al mentalului şi ignoră complet dimensiunea spirituală a psihismului.
Copiii acestor timpuri sunt nişte copii speciali, care au nevoie de o viziune a cărei anvergură depăşeşte cu mult paradigma clasică. O viziune care să includă dimensiunile sufleteşti ale Fiinţei.
Iubire şi frică, încredere şi dubiu, adevăr şi iluzie, a simţi şi a gândi, libertate şi capcanele identificării cu diferite sisteme de credinţă: toate acestea sunt numai câteva dintre reperele care lipsesc complet din orice sistem de învăţământ, aşa cum au lipsit şi părinţilor acestor copii. Răspunsul la întrebările asupra acestor realităţi interioare nu poate fi decât unul care vin din experiementarea şi conştientizarea fiinţei interioare în întregul său.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru părinţi. Este timpul pentru un salt împreună: părinţi şi copii, pregătindu-se pentru o nouă lume. Lumea care se naşte ACUM.
Ce este BRIZA?
Este un program de dezvoltare şi explorare spirituală în care copiii şi părinţii extind împreună graniţele conştiinţei personale.
Este o abordare care pleacă de la o paradigmă non-liniară asupra realităţii Fiinţei umane. Ar putea fi numită „viziune spirituală” asupra propriei Fiinţe şi asupra universului.
Este o abordare experienţială care îşi are fundaţia în experienţele noastre de conştiinţă extinsă şi s-a născut ca o urmare firească a Respiraţiei Inimii. Copiii învaţă experimentând porţiuni largi din propria conştiinţă şi exprimând ceea ce experimentează.
Duplexul părinte-copil care se exprimă în experienţa BRIZA consolidează, deschide şi reaşează întreaga relaţionare între cei doi, care-şi schimbă baza. Nu mai este o relaţionare structurată pe arhitectura liniară a ego-ului, ci una deschisă, de la suflet la suflet, bazată pe „a simţi” şi pe o viziune largă asupra fiinţei umane.
Nu doar copilul are de câştigat din această nouă paradigmă, ci şi părintele. Copiii sunt deschişi în mod natural stărilor de conştiinţă extinsă, percep uşor nivelurile rarefiate ale fiinţei şi se extind mult mai rapid decât adulţii. Această deschidere foloseşte enorm parintelui care însoţeşte copilul în acest parcurs, căci îi oferă posibilitatea de a accesa şi integra aceste niveluri ale conştiinţei mult mai uşor decât singur.
BRIZA explorează comuniunea părinţi-copii într-un mediu colectiv, deschis şi jucăuş. Pentru copiii este un mediu în care se descoperă pe sine şi lumea dintr-o perspectivă nouă. Pentru părinţi este ocazia de a schimba complet relaţionarea cu propriul copil, cu sine, cu lumea înconjurătoare.
În plus, este ocazia de a redescoperi dimensiune ludică a Creaţiei. Dumnezeu este jucăuş. Doar adulţii, mentali şi calculaţi, temători şi încremeniţi în dogme îl pot vedea încruntat şi răzbunător. Părinţii au ocazia de a arunca o privire dincolo de cortină şi de a privi cu ochii clari ai copiilor, Adevărul despre lume.
Mijloace
Respiraţia Inimii. Este un instrument de integrare psiho-spirituală şi corporală. Are drept scop trăirea conştientă a integralităţii Fiinţei. Pentru copii este o abordare firească, naturală, căci Respiraţia Inimii foloseşte metafora, povestea, imaginea, şi jocul pentru a intra în contact cu cele mai rafinate dimensiuni ale conştiinţei copilului. Dimensiunea coporală, energetică, emoţională, mentală şi spirituală a Fiinţei devin accesibile fiecărui copil în mod natural şi astfel modul în care el relaţionează cu sine şi cu lumea se schimbă radical.

Prezenţa. Copii şi părinţi experimentează împreună starea de Prezenţă, cheia absolută a oricărei trăiri şi conştientizări spirituale, cheia către libertatea interioară, către Încredere şi echilibru. Respiraţia Inimii pare o joacă, şi chiar este, dar conduce către această trăire esenţială şi către ieşirea din modul „mental” de percepţie a realităţii.
Expresia creativă. Experienţele traite în sesiunile de Respiraţia Inimii sunt „turnate” în forme creative: desen, pictură, modelaj, poezie, poveste, mişcare. Copiii devin conştienţi de bucuria ce rezidă în actul creaţiei şi al exprimării de sine. Efectul asupra stimei de sine, încrederii în sine şi al bucuriei de viaţă este enorm. Copii deschid porţile creativităţii şi ale imaginaţiei extinzand ceea ce percep ca realitate. Aceasta aduce echilibru, uşurinţă faţă de sine şi faţă de orice realitate „exterioară”.
Pentru cine?
Este un program creat pentru părinţii cu vederi largi, care simt că dincolo de realitatea liniară impusă de sistemul convenţional de învăţământ, Adevărul este mult mai larg şi mai generos.
Pentru aceia care simt despre copiii lor că sunt mult mai mult decât nişte ţânci neştiutori. Care au intuiţia Sufletului, uneori mai matur şi mai pur decât îşi poate imagina aroganţa plată a unui adult „normal”. A simţi faptul că un copil este un Suflet aflat în mijlocul unei experienţe umane este primul pas în a schimba complet atitudinea faţă de copil şi faţă de sistemele educaţionale clasice.
În zeci de ani de şcoală convenţională un copil nu află nimic despre Iubire, Adevăr, Libertate, Frumuseţe, nu învaţă nimic despre faptul că se va confrunta cu frica, cu tristeţea, cu deziluzia şi nici despre natura acestora. Faţă în faţă cu Viaţa, ei sunt complet nepregătiţi, căci vor căuta mereu în exterior sursa „fericirii”. Acest program este baza primară a noii paradigme şi fundaţia experienţei că adevărata bucurie depinde exclusiv de contactul cu Sinele şi de atitudinea în faţa oricărei provocări. A fi în contact cu completitudinea lumii interioare, a o experimenta în mod conştient şi a învaţa să o exprimi liber, iată provocarea jucăuşă a acestui program.
Este un program pentru aceia dintre părinţi care simt că un copil nu este doar un ego care trebuie creat după chipul şi asemănarea limitată a societăţii în care trăim, şi care au intuiţia adevărului mai profund în ceea ce priveşte natura fiinţei umane. Deasemeni pentru acei părinţi care simt natura profundă a transformărilor la care, cu toţii luăm parte.
Deasemeni este destinat copiilor „speciali”, care ies din normele „acceptabile” din perspectiva convenţională. Aceşti copii sunt Suflete care au ales aceste timpuri ale transformării pentru experienţa lor umană. Unii dintre ei sunt fiinţe cu o vibraţie elevată, alţii sunt adevăraţi Maeştri ascensionaţi, iar alţii sunt fiinţe pure aflate la începuturile experienţei umane. Oricum ar fi, sunt mult mai mult decât nişte copii aşa cum îi privesc sistemele liniare şi au nevoie de un mediu în care să descopere adevărata lor natură astfel încât să se scufunde complet în Maya, în Iluzia densităţii.
Uneori aceşti copii spun lucruri ciudate pentru o gradiniţă normală, fac lucruri ciudate, au intuiţii incredibile, alteori par să aibă chiar probleme din perspectiva liniară, care în realitate nu sunt decât manifestări ale fiinţei lor multidimensionale. În orice caz, tuturor copiilor, de orice natură, le va folosi arta respiraţiei conştiente şi jocul de a valida realităţile interioare.
Cine va derula programul BRIZA?
Ideea acestui program s-a născut din parcursul de transformare spirituală pe care noi l-am numit „Calea Maestrului Interior”. Acest parcurs durează doi ani şi este o explorare interioară a conştiinţei, urmată de integrarea experienţelor în viaţa de fiecare zi. O primă serie de facilitatori ai procesului de conştiinţă numit „Călătoria Inimii”, bazat pe Respiraţia Inimii, Respiraţie Holotropică şi praticarea Prezenţei, a terminat acest program. Printre aceştia sunt psihologi, terapeuţi de diferite orientări, profesori, şamd. Fiecare dintre aceştia duce experienţa proprie în domeniul său de activitate. O parte dintre aceşti facilitatori sunt psihologi specializaţi pe lucrul cu copii. Alţii derulează deja diferite programe de lucru alternativ, de creativitate etc cu copii. Aşa s-a născut ideea acestui program.
Deci, BRIZA va fi derulată de facilitatori care au un parcurs transpersonal şi de lucru cu stările de conştiinţă extinsă. Majoritatea sunt psihologi specializaţi în lucrul cu copii şi profesori sau educatori cu experienţă în asemenea domeniu. În afara specializării în lucrul cu copii, principala calitate a acestora este experienţa personală a arhitecturii interioare a Conştiinţei şi, cel mai important, experienţa stării de conştiinţă integrală, sau de ZERO cum o numim noi.
În ultimă instanţă, BRIZA este o extensie a Călătoriei Inimii şi va beneficia din plin de energia, Conştienţa şi Prezenţa noastră, Horia Ţurcanu şi Elena Francisc.
Curând veţi găsi portretele facilitatorilor BRIZA pe Călătoria Inimii. Până atunci iată numele lor: pentru Bucureşti, Mihaela Manea şi Alina Porumboiu. Timişoara: Andrada Toma şi Raluca Lungu.
Prezentarea publică a Proiectului BRIZA
4 aprilie 2012, strada Budişteanu 10, la UnaGaleria, orele 18.00. Elena Francisc, Horia Ţurcanu, Mihaela Manea şi Alina Porumboiu vor fi acolo la întâlnirea cu exploratorii conştiinţei care sunt şi părinţi. Pentru Bucureşti programul va demara în săptămâna următoare prezentării cu o serie de 4 seminarii ce se vor desfăşura cel mai probabil la sfârşit de săptămână. Fiecare dintre sesiuni va dura probabil în jur de o oră şi jumătate-două ore.
Cei interesaţi de prezentare sunt invitaţi să se înscrie prin mail attranspersonal@gmail.com sau prin telefon 0731.014.258 – Mariana Toader
Pentru Timişoara, prezentarea proiectului va fi tot la începutul lunii aprilie, la o dată pe care-o vom anunţa foarte curând.  Urmăriţi în continuare Călătoria Inimii. (agnis)

Ceea ce urmează în continuarea acestei prezentări este un articol scris de Raluca Lungu, la care nu voi face nici un comentariu. Raluca Lungu este unul dintre facilitatorii care vor derula BRIZA  la Timişoara şi care explorează deja de ani buni universul creativităţii împreună cu copii. Experienţa şi abordările ei sunt excepţionale, rezultatele sunt uluitoare. Subsemnaţii Horia Ţurcanu şi Elena Francisc suntem onoraţi să o avem pe Raluca printre participanţii la programul nostru de transformare spirituală numit “Calea Maestrului Interior” şi ca facilitator în programul BRIZA. Veţi vedea imediat de ce. Rândurile de mai jos sunt izvorâte din experienţa Ralucăi în lucrul cu copiii şi un argument în sine pentru explorarea acelor stări de conştiinţă din care curge neasemuita creativitate a unui copil.

Multumesc,NICO!(ARTICOLUL APARTINE NICOLETEI SVARLEFUS)

Cand nu stii ce sa faci

Cand nu stii ce sa faci, asteapta. Cu cat vei forta mai mult lucrurile, cu atat mai greu iti va fi sa-ti auzi inima, sa ai claritate si sa faci alegeri in acord cu cine esti si iti doresti cu adevarat.
Respira si asteapta "sa cada zapada de pe frunza". Intr-o carte scrisa de John Welwood am citit despre un profesor care i-a ajutat pe elevii sai sa inteleaga valoarea detasarii, dand exemplul unei frunze pline de zapada. Ati vazut vreo frunza incordandu-se, facand un efort sa dea jos zapada de pe ea? Probabil dac-ar face-o, ar risca sa se rupa. In schimb, frunza asteapta, cuminte, sa alunece zapada de pe ea.

In acelasi mod, cand suntem intr-o situatie tensionata, cand nu stim ce alegere sa facem, cand asteptam sau ne dorim sa se intample ceva, e foarte important sa ne concentram asupra momentului prezent, sa ne asezam la marginea "problemei", sa ne rezemam de ea si sa privim cu atentie imaginea de ansamblu. Solutia, calea de urmat sau alegerea potrivita va rasari cu siguranta, exact cand ne vom astepta mai putin.

Universul raspunde mereu prin vibratie. Experientele pe care le putem accesa sunt pe acelasi nivel de vibratie cu gandurile si emotiile noastre. Cu cat ne manifestam mai mult din frica, incercand sa impingem lucrurile inainte, punand conditii si inversunandu-ne, cu atat mai mult indepartam solutiile si experientele pe care ni le dorim.
Cu cat suntem mai detasati, rabdatori, cu incredere in fiecare moment si experienta, cu atat mai usor ne va fi sa capatam claritate asupra unei situatii, sa ne auzim inima si sa actionam in conformitate cu ea, acceptand si folosind fiecare provocare ca pe o etapa fireasca de crestere interioara. Caci fiecare experienta ne este utila si vine in viata noastra exact in momentul potrivit. Nici mai devreme, nici mai tarziu.
Nicoleta Svârlefus

Sunetul inimii

    Cu nesfarsita intelepciune, viata iti ofera intotdeauna ceea ce ai nevoie. Fie ca esti acasa, lucrezi intr-un birou sau te afli oriunde altundeva, ai intotdeauna in fata un profesor. Charlotte Joko Beck

VI-l recomand din toata inima

The Shift! (Schimbarea) cu Wayne Dyer

www.astrocafe.ro

Filmul The Shift vorbeşte despre schimbarea ce trebuie să aibă loc în viaţa noastră când ne descoperim adevăratul nostru scop. Purtătorul mesajelor din film este Wayne Dyer, psiholog considerat de mulţi americani drept „părintele motivaţiei” şi totodată iniţiatorul mişcării de self-development din S...

Amplasarea locuintei(articolul apartine lui Oreste TEodorescu)

Amplasarea locuintei

In epoci ceva mai spirituale, omul stia cum sa foloseasca energiile in constructii, avand cunoasterea despre cer, pamant, numere. Pe vremuri constructiile erau in armonie cu mediul ambiant si cu vibratiile energetice ale locului. Astazi, trebuie sa tinem cont, pe langa legislatie (PUZ, PUG etc) si de elementele geografice care vor compune peisajul unde va fi amplasata locuinta noastra. Situatia ideala se gaseste atunci cand cladirea domina peisajul, insa nu intr-un mod excesiv-ostentativ.Sa ne ferim de amplasamentele unde casa se afla in fundul unei vai si cu spatele lipita de o panta abrupta, nu trebuie ridicata mai jos de nivelul strazii pe care se afla, dar nici pe versantul unui deal.

Cea mai propice constructie este situata in mijlocul unui teren patrat sau dreptunghiular. Casa nu trebuie sa se afle in proximitatea stalpilor de inalta tensiune. Orientarea de baza a fatadei este spre sud pentru a putea beneficia cat mai mult de lumina naturala a soarelui. Sa ne lamurim, in general. Armonia unei case depinde de urmatorii factori:

- orientarea

- pozitia fata de alte case

- pozitia casei fata de drumul de acces

- obstacolele care ar putea aparea pe dumul de acces.

Scopul acestor studii de fezabilitate a locuintei este acela de a gasi raportul optim de transfer energetic intre locuitorii case si mediul inconjurator. Sa nu uitam ca locuinta este o prelungire a existentei noastre in dimensiunea materiala si este supusa legilor universale ale echilibrului si atractiei.

Cateva repere in alegerea terenului

Cand alegem terenul sau locuinta ar fi foarte bine sa tinem cont atat de necesitatile viitorilor locuitori cat si de mediul natural sau artificial al locatiei. De exemplu, persoanele alergice la acarieni ar putea sa opteze pentru un teren situat la inaltime, stiindu-se faptul ca acarienii nu rezista la altitudine din cauza atmosferei prea uscate. Apoi, inainte de achizitionare trebuie studiat subsolul.

Terenul interactioneaza cu intreg mediul ambiant influentand diverse fenomene atmosferice. Actiunile sunt conditionate de permeabilitate, altitudine, calitatile chimice ale subsolului, de apele de la suprafata, panzele freatice, minereuri, culoarea solului, proprietatile absorbante si de reflectare ale suprafetei, curentii magnetici, seismici si telurici etc. Radiatiile nocive pe care le putem gasi pe un teren sunt naturale: cursuri de ape subterane, izvoare, mlastini, caverne, grote precum si minerale radioactive; si artificiale: puturi, galerii subterane, cimitire dezafectate, cariere de piatra, canale de scurgere, gropi, rezervoare. Orice spatiu are o memorie akashica. Locurile unde s-a petrecut un eveniment violent sau alte diverse tulburari va ramane impregnat de energi malefice.

Trebuie ferit, in special de cavitatile inchise care pot fi pe teren, vechi semineuri, cavouri etc. Aerul trebuie sa circule, caci el este o energie aflata in permanenta dinamica, spatiile inchise obturand circulatia devin nocive pentru bios. Se stie ca rata mortalitatii este mult mai mare pentru locuitorii care au sub teren pivnite inchise sau galerii asupate. Structura solului este foarte importanta: argila, creta fosfata, structura carbonifera precum si cele care se comporta ca sisturi minerale feroase absorb in proportie foarte mica radiatiile, in schimb solurile cu siliciu, calcar, roci cristaline sunt foarte potrivite constructiilor. Si forma terenului este importanta. Ideal este patratul care simbolizeaza stabilitatea. In ori ce impartire pe parcele, trebuie evitate terenurile care prezinta unghiuri ascutite. Terenurile circulare simbolizand cerul sunt benefice constructiilor inalte.(Oreste  Teodorescu)

GANDURI

Daca esti indragostit,daca iubesti profund si sincer,dragostea ta   va ajunge la celalalt,il va ajuta sa fie integrat.Dragostea ta    o sa devina o forta care"il va cimenta pe celalalt".Sub  umbra dragostei tale,sub protectia dragostei tale,celalalt va incepe sa creasca,sa infloreasca.
     Avem nevoie de iubire neconditionata,ca sa crestem.Iubeste neconditionat si nu astepta nimic."Aminteste-ti ca draGOSTEA TA NU TREBUIE A SE TRANSFORMA   intr-o inchisoare pentru celalalt.

Sunetul inimii

A ierta este un act divin! Shakespeare

VA multumesc, din toata inima!

       HAIDETI,SA PRACTICAM IMPREUNA UN EXERCITIU DE RECUNOSTINTA!Eu sunt recunoscatoare pentru ziua de azi:sunt recunoscatoare ca   pot merge,pot vedea(si Doamne ,cate minunatii vad),pot vorbi,pot auzi,pot ierta,pot plange ,pot rade,ma bucur de tot,pot iubi fara conditii,pot crede cu tot sufletul ca nimic nu e intamplator in viata mea.Poate,pare pueril unora(ei, sa fiu recunoscator ca merg sau respir-uitasem),dar e treaba acelor        persoane.    Pe mine ma ajuta enorm acest exercitiu si ma face sa ma trezesc cand o iau"pe aratura",ma aduce in prezent,devin constienta de mine,de ceea ce am.,de ceea ce sunt.
      Multumesc,CORA,PENTRU GANDURILE TALE  MINUNATE,MULTUMESC, DELIUCA PENTRU COPILARIA  SI IUBIREA CU CARE MA COPLESESTI,MULTUMESC, OAMENI DRAGI DIN VIATA MEA!Va multumesc ca imi vizitati blogul si ca sunteti!

     Multumesc ,om al inimii mele ca esti  !Multumesc,UNIVERSULUI pentru  ca inspir si ma las inspirata!Multumesc,NICO!
 

IUBIREA, DAR DIVIN!(NICOLETA SVARLEFUS)

V-ati simtit vreodata neiubiti? Ati simtit ca nu sunteti bineveniti si binecuvantati? Ati avut experienta ca nu sunteti demni de iubire? Ca sunteti mici si neinsemnati? Si apoi…ati luat acea experienta cu voi, ati ascuns-o adanc in suflet si ati facut sa para ca viata va este condusa de certitudinea ca iubirea nu exista sau nu e pentru voi? Poate ca nu v-ati simtiti bineveniti acasa, poate nu ati fost imbratisati cu iubire, poate ca v-a fost respins dreptul de a va exprima dragostea pe care o purtati in suflet…si v-a durut, iar apoi ati gandit ca iubirea nu e pentru voi.
Cu totii avem astfel de experiente . Si innmagazinam in noi durere si lacrimi si neimplinire. Si apoi transferam aceasta durere asupra celorlalti. Si ne cenzuram trairile si ne punem stavila sentimentelor…   Sunt foarte multi oameni (daca nu toti), care duc aceasta rana emotionala cu ei, o tarasc in spate prin viata ca pe un sac cu pietre si ajung sa se obisnuiasca astfel.  Intrebati-va, uitati-va in viata voastra, ganditi-va la un moment in care nu v-ati simtit bineveniti. Si veti vedea ca acel lucru este acolo si astazi, in tot ceea ce faceti. Daca nu ati vindecat acea rana, daca nu ati imbratisat darul pe care acea experienta vi l-a oferit, va comportati ca si cand a-ti cere iubire si apreciere in fiecare moment al vietii voastre…
Eu am avut aceasta experienta. Au fost momente cand credeam ca parintii si sora mea nu ma iubesc, pentru ca nu ma simteam importanta si binevenita. Nu simteam si nu vedeam sclipirea aceea in ochii lor, cand ma vedeau… Repet, n-o vedeam… Si asta nu inseamna ca nu exista… Dar vai, cat de mult mi-au marcat existenta, acea perceptie si acea sentinta pe care mi-am dat-o singura, copil fiind : „nu trebuie sa-ti arati iubirea, sunt alte lucruri mai importante, nu este timp pentru asta”.  Am trait ani multi  ghidandu-ma dupa acea decizie si nici macar nu stiam asta… Dar incetul cu incetul, incepeam sa ma intreb de ce nu pot sa imbratisez pe cineva cand simt sa fac asta, de ce nu pot zambi cuiva de bun venit decat daca fac eforturi, de ce nu pot sa exprim ceea ce simt fata de cele mai iubite persoane din viata mea. Negam iubirea din mine, maretia din mine. Nu stiam sa onorez sentimentele si dragostea. Nu stiam. Nu avusesem timp pentru asta…  Si-mi spuneam de fiecare data ca asa sunt eu (era o scuza foarte buna in ochii mei).
Apoi, cand a inceput lungul proces de introspectie si autocunoastere (incluzand cursuri, nenumarate carti si nesfarsite conversatii cu oamenii si cu mine insami), mi-am facut curaj sa ma uit ce e acolo, sa deschid acea rana si sa o vindec cu dragoste.  Iar intr-o zi s-a intamplat miracolul. In urma unui curs pe care l-am facut si care mi-a adus multa binecuvantare in viata, am reusit sa integrez acea parte din mine care nu se simtea iubita, sa o accept, sa  o iubesc. Si astfel am putut sa-mi iert parintii si sa ma iert pe mine. Si mi-am dorit sa pot face ceva pentru cei mai dragi oameni din viata mea. Si mi-am inscris toata familia la acel curs, fara sa am asteptari, fara sa vreau ceva pentru mine, fara sa mai vreau sa-i repar, ci doar ca sa le aduc o contributie…
Si s-a intamplat miracolul. Intr-una din pauze, sora mea mi-a citit o scrisoare in care imi impartasea toata durerea pe care o stransese in suflet, toata dragostea pe care o tinuse departe de mine, datorita ranilor proprii care nu-i dadeau voie sa fie ea insasi. Am plans si ne-am imbratisat si ne-am spus pentru prima data cat de mult ne iubim! Plangeam in hohote, de fericire…
Acea experienta ne-a atins inima cu adevarat si ne-am promis ca  toata viata sa ne fim alaturi, sa ne sprijinim si mai ales, sa ne exprimam dragostea. In acel moment s-a vindecat o rana…
A urmat experienta cu parintii mei, carora pentru prima data le-am spus ce am simtit in trecut… Le-am spus ca am trait tot timpul cu senzatia ca nu ma iubesc destul, ca ma cred mica si neinsemnata, ca in ochii lor nu am valoare. Ca toata viata de pana atunci, alesesem sa demonstrez ca sunt buna si voiam rezultate exceptionale, doar pentru a ma simti apreciata de ei. Mi-am cerut iertare ca am pus toate esecurile pe seama lipsei lor de iubire si alegerilor lor. Ca i-am judecat si i-am invinovatit. I-am spus tatalui meu ca stiu ca are o inima mare, dar ii e teama sa o arate. I-am vazut pe parintii mei  plangand… Nu intelegeau cum de s-a intamplat ca eu si sora mea sa ne simtim astfel… Si ne-au spus ca noi suntem viata si lumina ochilor lor… Iar din acel moment am inceput sa traim cu adevarat experienta dragostei.
Am vindecat acele rani cu imbratisari calde, cu cuvinte frumoase, cu priviri pline de iubire. Iar din acel moment, ma simt intotdeauna binevenita. Acasa si peste tot…  Inca mai sunt ramasite acolo, inca mai sunt momente cand acestea ies la suprafata si imi dicteaza ce sa fac, ce sa spun si cum sa ma port. Dar acum pot sa fac distinctia. Pot sa vad de unde vin.
Sper ca voi sa nu faceti asta niciodata. Sa nu lasati ca oamenii din viata voastra sa se simta neiubiti ori nebinecuvantati. Sa va faceti timp pentru o vorba frumoasa, pentru o privire binevoitoare si pentru o imbratisare. Nu costa nimic, dar inseamna atat de mult! Sper sa nu uitati nicio clipa care sunt lucrurile cu adevarat importante si sa onorati maretia si dragostea din voi, care abia asteapta sa va daruiasca ceva. Uitati-va la oameni, priviti-i in ochi, zambiti-le, intrebati-i ce fac, imbratisati-i, iubiti-i. Vindecati-va pe voi si vinedecati-i pe ceilalti… Prin iubire!( Nicoleta  SVARLEFUS)Multumesc!

RECUNOSTINTA

    Multumesc,dragi copii minunati din viata mea!Multumesc,copilasi dragi de la Colceag,va sunt  recunoscatoare  pentru toate experientele pe care le-am trait  impreuna!Sunteti niste copiii minunati si cred in voi! Sunt TARE MANDRA DE VOI(CHIAR DC FIZIC NU SUNT ACOLO). Mi-ati daruit atatea   trairi fabuloase!
                   Sunt  mandra de voi si nu uitati sa traiti in adevar   si........mai e ceva :darul  CEL MAI DE PRET PE CARE-L AVETI ESTE:IUBIREA

    

    RECOMAND "POVESTI CU TALC" RADIO VOCEA  SUFLETULUI

Sunetul inimii

      "In   viata totul se schimba,iar schimbarea este minunata"(Osho)       

Multumesc,Nadina!

Ii cer iertare inimii mele.
“Iubirile vin.
Iubirile pier.
Cui sa le dau,
Cui sa le cer?
Dureri ascunse,
Patima cruda…
Cine sa vada,
Cine sa auda?
Vise carunte,
Nada prin nada.
Cine sa auda,
Cine sa vada?
Mantii pe ape,
Lujeri pe foc,
Rad de … durere,
Plang de … noroc!”

O SAPTAMANA MINUNATA!

Sunetul inimii

Doar pentru ca toata lumea face un lucru in acelasi fel, nu inseamna ca tu nu-l poti face altfel! (Nico Svarlefus)

Vrei un cuplu fericit ? Iubeşte-te întâi pe tine însăţi

Iubeşte-ţi propriul suflet şi nu vei mai tânji mereu după suplimente de iubire. Ai încredere deplină în sine şi nu vei simţi nevoia să cauţi reasigurări, de-aici, sau de acolo. Descoperă-ţi calităţile şi defectele şi nu vei avea impulsul să cucereşti pentru a-ţi dovedi că exişti cu adevărat.

A te iubi pe tine însăţi nu are nimic de-a face cu egoismul sau orgoliul. Acestea sunt doar lipsa de comunicare cu eu-l profund. Iubirea de sine aduce cu ea bunătate, modestie, nobleţe, mulţumire interioară, optimism şi maturitate emoţională.

Iubirea adevărată respectă în mod firesc libertatea celuilalt. De multe ori credem că avem drepturi asupra celuilalt, pentru că îl iubim, iar el are obligaţii faţă de noi. Nu avem nici un drept asupra lui. Iar el nu are nici o obligaţie faţă de noi. Iubirea nu oferă drept de proprietate. Este dăruire spontană.

Bineînţeles că viaţa în cuplu îţi dă un statut privilegiat care deschide accesul la intimitatea celuilalt. Acesta este un privilegiu acordat, nu un drept datorat. Un privilegiu pe care îl poţi primi cu demnitate. Un dar pe care doar iubirea te face să-l meriţi în fiecare zi.

Perseverează să pui în practică aceasta. În afara nefericirii din cuplu nu ai nimic de pierdut. Fericirea nu este scopul, ci mijlocul împlinirii vieţii.(STIL DE VIATA)

Sunetul inimii

Inspira si lasa-te inspirat!

MA INSPIRA!

Primul pas este sa constientizezi faptul ca Dumnezeu exista in toate lucrurile si persoanele care ne inconjoara si, pentru aceasta, trebuie sa-l iubesti si sa ii FII RECUNOSCATOR pentru tot ceea ce ti-a dat si pentru tot ceea ce ti se intampla.

Al doilea pas este sa TE IUBESTI pe tine insuri si in fiecare zi, atunci cand te trezesti si inainte sa adormi, sa spui: “Sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor,  IERTATOR.

Al treilea pas este sa reusesti sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti. Astfel, daca tu gandesti ca esti inteligent, incearca sa actionezi inteligent. Daca tu gandesti ca esti in stare, nu-ti fie frica sa faci ceea ce ti-ai propus. Daca tu gandesti ca esti iubitor, daruieste-te si exprima-ti deschis iubirea.

Al patrulea pas este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este caci ei vor obtine partea lor, iar tu o vei dobandi pe a ta.

Al cincilea pas este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui deoarece acest sentiment nu te va lasa niciodata sa fii fericit. Lasa-L pe Dumnezeu sa intre in Inima ta si invata sa ierti si sa uiti. Chiar daca e greu, sigur nu este imposibil.incepe prin a te ierta pe tine.

Al saselea pas este sa nu iei niciodata lucrurile care nu iti apartin si sa iti amintesti ca potrivit legilor nescrise ale naturii, daca ai facut acest lucru, maine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al saptelea pas este sa nu faci pe nimeni sa sufere si sa constientizezi faptul ca toate fiintele pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite.

Al optulea pas si ultimul este: trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si observa imprejurul tau, cautand sa descoperi in fiecare lucru o parte buna si frumoasa. Ajuta-i pe cei care au nevoie fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb, iar cand privesti pe cineva, descopera-i calitatile care fac acea persoana unica.

Secretul fericirii se afla in fiecare! Cauta-l in interiorul tau si il vei descoperi!

http://radiovoceasufletului.ro

Scrisoarea lui Gregg Braden către comunitate – 2012

Scrisoarea lui Gregg Braden către comunitate – 2012

In sfârşit, anul 2012 a sosit!

În acest an crucial pentru noi şi pentru lumea noastră, este clar că rolul comunităţii a devenit cheia modului în care navigăm către schimbările uriaşe pe care viaţa pare că ni le-a adus în cale. Profit de această ocazie, ca să-mi exprim recunoştinţa pentru tot ceea ce faceţi pentru ca marea comunitate a lumii noastre să devină un loc mai bun. Aş vrea să ştiţi că nu am fost niciodată mai optimist în legătură cu viitorul şi cu lumea care începe să se contureze în faţa ochilor noştri!

Începând cu tradiţiile orale ale popoarelor ancestrale din lumea întreagă, la cele mai preţuite tradiţii spirituale ale lumii noastre, semnificaţia lui 2012 „fereastra schimbării” nu mai este secretă. Strămoşii noştri ştiau că acest timp al schimbării va veni, pentru că întotdeauna se întâmpla aşa. Ei au înţeles natura ciclică a mediului natural de pe Pământ. (vezi cartea Timpul Fractal, publicată de Editura For You) Ei au mai ştiut şi că viitorul nostru va fi determinat mai puţin de schimbările în sine şi mai mult de noi înşine şi de alegerea fie să ne luptăm unii cu alţii, fie să ne ajutăm unii pe alţii, pe măsură ce trecem prin aceste schimbări. (vezi cartea Adevăr profund, care va fi publicată de Editura For You)

Din diverse motive, cele mai luminate minţi ale timpurilor actuale s-au pus de acord asupra acestui subiect. Oameni de ştiinţă, ingineri, arhitecţi, lideri religioşi şi spirituali din lume ne avertizează că alegerile pe care le facem în viitorul apropiat vor determina soarta naţiunilor, a civilizaţiilor şi viitorul vieţii Aici, pe Pământ. (Crossroads for Planet Earth, Scientific American, September 2005)

Am  fost rugat de mulţi oameni din multe locuri ale lumii să comentez evenimentele din 2011, unde consider că vor conduce ele şi ce putem să aşteptăm de la 2012 şi de la anii care vor urma. În loc să răspund la sute de scrisori, am ales să răspund într-o scrisoare adresată comunităţii.

Decorul este aranjat.

Nu este niciun secret că lumea din trecut nu mai există. Modul convenţional de a gândi şi de a trăi, cu care eram obişnuiţi, modul în care găndeam despre slujbele noastre, cariere, bani, bogăţie, securitate, vindecare sau rolul Americii în lume se destramă în faţa ochilor noştri, mai repede decât s-au aşteptat cei care ştiau că aceste schimbări pot veni. Este un adevăr că noi suntem acum martorii celei mai mari schimbări în domeniul puterii, sănătăţii, resurselor şi la nivelul modului în care gândim, consemnate în istorie. Şi chiar dacă experţii au punctele lor de vedere, în legătură cu ce se află la rădăcina unei anumite crize sau ce „a mers rău” în anumite situaţii, când facem un pas în spate şi privim la imaginea de ansamblu, ne dăm seama că motivul pentru care se întâmplă astfel de schimbări masive este că lumea trecutului nu mai este susţinută în contextul actual.

De la ideile legate de energie, economie, tehnologice, până la modul în care gândim în privinţa securităţii şi a modului în care naţiunile lucrează împreună, alegerile făcute în trecut nu mai funcţionează în lumea de astăzi. Pe măsură ce descoperim limitele şi experimentăm consecinţele  marii curbe de învăţare care ne-a dus către 2012, ajungem la un punct de cotitură, cu numai două rezultate posibile: transformarea sau colapsul.

Punctul de cotitură şi alegere, 2012

Dacă tradiţiile străvechi şi ştiinţa modernă subliniază măreţia timpurilor noastre, ele ne reamintesc un lucru extrem de puternic: noi determinăm, prin alegerile noastre, rezultatele. Întrebarea este: Cum facem ca procesul păcii, al cooperării şi al vindecării să funcţioneze în favoarea noastră? Şi, mai ales, cum creăm un mediu cu o economie sustenabilă şi corectă? Un mediu în care să împărtăşim tot ceea ce ne oferă Pământul, într-un mod respectuos şi plin de compasiune, cu tot ce înseamnă viaţa? Un mediu în care să putem crea punţi peste prăpastiile din structura societăţii?

Munca diversificată, pe care am făcut-o în ultimii 25 de ani, este răspunsul meu la aceste întrebări. Alegerile pe care le facem în viaţă sunt o reflectare a modului în care gândim despre noi înşine şi unii despre ceilalţi, despre relaţia cu pământul, despre trecutul nostru. Cred că atunci când lucrurile din aceste relaţii sunt clare, alegerile noastre devin evidente. Cei care mă cunosc personal, ştiu că sunt un optimist. Sunt şi realist, în egală măsură. Sunt optimist în legătură cu viitorul nostru şi recunosc plin de realism că suntem acum pe limita între ceea ce va putea deveni o alegere complet greşită sau o decizie foarte bună. Pentru mine, a şti că există posibilitatea de a alege şi că trăim momente care le oferă putere alegerilor noastre, îmi dă un nou înţeles şi speranţa pentru anul 2012, ca an al manifestării.

O schimbare în gândire

Aşadar, ce cred eu că ne va oferi anul 2012? Sincer, nu ştiu, pentru că suntem încă într-un proces de alegere. Ceea ce ştiu este că, pentru a naşte o lume cu un destin măreţ, va fi nevoie de fiecare dintre noi, de diversitatea credinţelor şi ideilor noastre şi de dragostea pentru viaţa pe care o aducem către comunitate, în loc să ne prăbuşim în întunericul celor mai mari frici pe care le avem. Pentru cei care pot îmbrăţişa, fără să judece, curba de învăţare a trecutului nostru, viitorul poate deveni un loc pentru dezvoltarea unei noi industrii, unde să apară noi locuri de muncă, noi moduri de exprimare personală, a unei noi comunităţi bazate pe un mod sustenabil de a gândi, de a trăi şi de a fi. Pentru cei care se agaţă de modul vechi şi nesustenabil de a trăi, 2012 poate să pară ca o împlinire a celor mai negre profeţii istorice.

Poate ca una dintre cele mai puternice căi de a determina experienţa noastră din lunile care vor urma, este să facem o transformare în gândire, care să ne invite dincolo de întrebarea: “Ce pot să iau din lumea care există Acum?”, pentru a ne întreba: “Ce pot să-i ofer eu acestei lumi care Acum se trezeşte?” Modul în care răspundem acestei întrebări, ca persoane individualizate, devine răspunsul nostru colectiv, la ceea ce va urma.

Personal, nu am avut niciodată un sentiment mai bun în legătură cu viitorul şi cu posibilităţile care ne aşteaptă.

ACUM, totul depinde de noi. Deja, în inimile noastre am ales pacea şi cooperarea.

ACUM este timpul să ne trăim aceste alegeri. Aştept cu nerăbdare să lucrez cu voi în acest an şi dincolo de el.

Copyright © 2012 Gregg Braden. All Rights Reserved.

Sursa: Editura For You

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau
http://radiovoceasufletului.ro

Sunetul inimii

Renunta la comparatii si astfel te vei putea bucura de de viata la maxim

NOAPTE BUNA!

ARTICOLUL APARTINE ALINEI NEAGU(REVISTA NORMAL DESPRE PARANORMAL)

Atacurile energetice sunt infinit mai periculoase decât vrăjile. Unii se antreneazâ ani, poate chiar decenii, pentru acest lucru. Psihoza vrăjilor care a cuprins Romania şi-ar muta rapid centrul de interes către acest subiect, dacă oamenii ar dispune de mai multe informaţii. Nu orice ageamiu, care a absolvit un curs de radiestezie şi unul de astrologie este capabil să pună în practică aceste tehnici. Dacă am trăit măcar un "scurtcircuit" telepatic de-a lungul vieţii noastre, putem întelege baza acestui tip de "agresiune" mentală. Există şi tehnici necontrolate, primitive...manipulate cu voinţa diabolică, de obicei de catre oameni extrem de nefericiţi.

Să presupunem că X a făcut o obsesie pentru mine. Acest X caută disperat informaţii despre mine, mă urmareşte peste tot pe unde merg. Îşi concentrează toata energia de care dispune, către mine. Nu mai are o viaţa, are o poveste cu un personaj căruia îi alocă toată energia lui. Mai mult, când eu nu îi dau atenţie şi practic, nu răspund strigătelor lui obsesive (manifestate uneori, la vedere)- devine furibund şi mă atacă energetic cu nişte gânduri deloc creştine.

Cum mă apăr? / Cum vă aparaţi?

PRIN VIBRAŢIA GÂNDURILOR

X emite pe o frecvenţă joasă - îi este ciudă ca eu sunt fericită şi nutreşte ura, invidie pe realizarile mele. Aceasta vibraţie extrem de joasă, nu are cum să mă atingă, dacă eu emit pe o frecvenţă înaltă. Adică - manifest înţelegere, toleranţă şi compasiune faţă de un seamăn al meu care îşi zădărniceşte viaţa, neînţelegând s-o trăiască frumos, în iubire pentru Dumnezeu. Practic, nu ne intersectăm! Singura "şansă" ca el să reuşească să-mi patrundă în minte, este să-mi cobor vibraţia şi să gândesc distructiv: alimentând frica, răzbunarea, etc.
Concluzia? daca nu cobori tu, el nu are cum sa ajungă la tine!(ALINA  NEAGU-NORMAL DESPRE  PARANORMAL)

 Publicat de Alina la 05:48

Sunetul inimii

Nu trai in trecut; nu visa la viitor, focalizeaza-ti mintea pe momentul prezent. - Buddha

O noapte linistita!

        Multumesc, omului  inimii mele  pentru ca mi-a bucurat  dimineata,multumesc DELIUCAI  pentru clipele minunate pe care mi le-a daruit azi,va multumesc voua,celor care ma vizitati!Prin voi,exista blogul meu.Multumesc,oameni dragi!
            Multumesc,UNIVERSULUI,pentru tot ce am in viata mea,pentru ce primesc!

Puterea vindecătoare a starilor benefice

Puterea vindecătoare a starilor benefice

Înţelepciunea milenară ne spune că întotdeauna o inimă fericită are o mare putere vindecătoare. În prezent, nu au fost încă studiate îndeajuns modificările benefice fiziologice ale corpului şi energizările binefăcătoare ale minţii, care sunt produse de stările binefăcătoare de veselie, bucurie şi umor, dar ne putem da seama cu uşurinţă că efectele lor sunt în mod evident opuse celor cauzate de frică, mânie sau frustrare.

Observaţii făcute de-a lungul timpului

Acum aproape 400 de ani, Robert Burton, în cartea sa „Anatomia melancoliei”, observa că umorul purifică sângele, întinereşte corpul şi îl pregăteşte pentru orice situaţie. Bucuria este motorul principal al dărâmării pereţilor melancoliei şi reprezintă o cură vindecătoare foarte eficientă.

Sigmund Freud afirma că veselia este o modalitate foarte utilă pentru contracararea tensiunii nervoase şi de asemenea, el constata că umorul este o terapie deosebit de eficientă în multe situaţii de boală fizică sau de tulburare emoţională.

Sir William Osler considera că râsul este ”muzica vieţii” şi că oamenii îşi pot păstra nealterată starea de tinereţe râzând mai mereu şi fiind plini de bunădispoziţie.

Dr. Norman Cousins scria într-un articol din 1976, în revista „New England Journal of Medicine”, că el s-a vindecat cu ajutorul râsului, vitaminei C şi totodată cu ajutorul unui medic înţelegător. El a subliniat importanţa mobilizării puterilor terapeutice proprii, aflate în stare latentă în fiecare fiinţă umană. Omul bolnav are responsabilitatea şi totodată puterea de a deveni şi de a se menţine sănătos, iar terapeutul acţionează doar ca profesor şi ghid.

Studii şi concluzii

Un studiu interesant de chirurgie a vezicii biliare a fost publicat în revista Science (SUA) în 1984. În acest studiu, 23 de pacienţi au fost ţinuţi în camere cu ferestre către un peisaj natural. Aceştia au avut nevoie de o perioadă postoperatorie mai scurtă în spital, de mai puţine analgezice şi au primit mai puţine evaluări negative în rapoartele asistentelor medicale, decât alţi 23 de bolnavi care au fost spitalizaţi în camere cu vederea către un zid de cărămidă. S-a putut astfel constata, şi pe această cale, că un peisaj natural induce în mod indubitabil sentimente şi stări pozitive, susţine interesul şi preocuparea pentru vindecare, reduce frica de suferinţă, iar în cazul persoanelor caracterizate de o stare accentuată de stres, un asemenea peisaj natural poate reduce sau chiar stopa stările de anxietate.

În timp ce emoţiile negative (cum sunt frica, mânia, furia, gelozia, lăcomia, frustrarea) distrug viaţa, trăirile pozitive (cum sunt iubirea, speranţa, încrederea în sine, creativitatea, bunăvoinţa şi dorinţa de a trăi sau dorinţa de a-i ajuta în mod dezinteresat pe ceilalţi) vor contribui din plin la menţinerea stării noastre de sănătate şi a bunăstării.

Un mesaj important al Ştiinţei milenare a vieţii (ayurveda) este că sănătatea, în loc să fie „asigurată” sau „furnizată” de cineva, trebuie în realitate să fie realizată de fiecare fiinţă umană, prin preocuparea sa benefică individuală zilnică (SvasthavritTa). Fiecare fiinţă umană are puterea şi totodată responsabilitatea de a-şi menţine sănătoase corpul şi mintea, prin respectarea câtorva reguli simple de acţiune şi conduită, cu privire la mâncare, exerciţiu fizic, somn, igienă personală, viaţă sexuală, precum şi a unor reguli etice şi morale de comportament (YAMA şi NIYAMA).

O nouă perspectivă

În prezent, multe probleme de sănătate sunt cauzate de factori socio-economici, care pot fi însă modificaţi printr-o preocupare şi acţiune colectivă benefică. Ţelul educaţiei pentru sănătate este de a face oamenii să înţeleagă modul în care comportamentul şi mediul lor le poate afectea starea de sănătate. Educaţia pentru sănătate nu are limită de vârstă. Scopul ei este acela de a promova prin mijloace naturale „bunăstarea omului” şi de a oferi mijloace practice de prevenire a bolilor, printr-o hrănire adecvată şi printr-un mod de viaţă sănătos, care să permită omului modern să depăşească cu succes stările de stres şi feluritele situaţii care pot genera un posibil dezechilibru corporal.

O parte integrantă a relaţiei medic-pacient este de a educa pacientul cu privire la natura şi semnificaţia bolii şi cu privire la posibilităţile de modificare benefică a stilului de viaţă. Aceasta este semnificaţia reală a termenului „doctor”, care provine din latinescul „docere” („a învăţa”). În prezent, mulţi dintre noi am neglijat această semnificaţie a ipostazei de doctor. Prin urmare, esenţa unei practici medicale corecte este educaţia pentru sănătate, realizată în scopul promovării unei cât mai bune stări de sănătate, care să includă modalităţi simple şi la îndemâna oricui de prevenire a bolilor şi de îngrijire a celor suferinzi.

SUNETUL INIMII

Nu este nevoie sa stii unde mergi. Nu este nevoie sa stii de ce mergi. Tot ceea ce e nevoie sa stii este faptul ca mergi plin de veselie; daca faci acest lucru, nu poti gresi.

"Vrei sa vezi doar ce vrei sa vezi,
Vrei sa simti doar ce vrei sa simti,
Vrei sa fii doar cum vrei sa fii,
Vrei sa iubesti doar cum vrei tu.

Iar daca tot n-ai inteles
De ce traiesti pe acest pamant
Ridica-ti ochii in sus spre cer si ai sa auzi,
Si ai sa auzi raspunsu-n gand.
Sau poate in stele,
Sau poate n-o sa-l stii nicicand.
O sa deschizi de un milion de ori aceasi usa,
Si o sa-ti aduci aminte de un milion de ori
Ca au facut din tine o papusa,
Ca sa nu fii asa cum vrei,
Asa cum vrei de fapt sa fii"