"Te iubesc! a devenit o moneda de schimb! Sunt doua vorbe care, in loc
sa aibe un efect de eliberare, de siguranta, de fericire, insinueaza in
mod subtil dorinta de a-l domina pe celalalt in toate aspectele vietii
sale. Aceste doua vorbe, atat de valoroase in esenta si-au pierdut
credibilitatea intr-o lume in care sunt folosite cu alte scopuri.
Sa spui “te iubesc” si sa nu iti respecti partea de legamant te face sa crezi ca mai bine nu o spui niciodata. Pentru ca, atunci cand nu vin din adancul inimii si nu le simti inainte sa le gandesti si apoi sa le rostesti, nu au nici o valoare, suna fals si fara consistenta.
Pentru ca “Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor”.
“Te iubesc!” spunem nu doar partenerului. Spunem multor oameni din viata noastra. Dar cat de curate sunt sentimentele noastre. Sunt oare “conditionari” dincolo de rostire? Asteptam noi ceva de la ei atunci cand o spunem?
In multe cazuri, si atunci cand spunem parintilor sau prietenilor sau copiilor “te iubesc!”, suna fals. De ce? Pentru ca dincolo de vorbe, uneori, “se ascunde” o conditionare. Mai mereu asteptam ceva.
Magia vorbelor apare atunci cand in sufletul nostru suntem plini de iubire, suntem devotati legamintelor pe care le facem fata de cei carora le rostim. Minunile apar atunci cand din iubire nu ne maniem, nu ne suparam, nu ne laudam si nu suntem invidiosi. In schimb, suntem rabdatori si binevoitori. Adica insotim cuvintele cu fapte. Poate ca mai bine este sa facem si apoi zicem.
Iubirea adevarata nu inceteaza niciodata, indiferent de greutatile si furtunile ce ne ies in cale.
Apostolul Pavel incheie asa frumos: “Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea.”(ANDREEA TALMAZAN)
Sa spui “te iubesc” si sa nu iti respecti partea de legamant te face sa crezi ca mai bine nu o spui niciodata. Pentru ca, atunci cand nu vin din adancul inimii si nu le simti inainte sa le gandesti si apoi sa le rostesti, nu au nici o valoare, suna fals si fara consistenta.
Pentru ca “Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor”.
“Te iubesc!” spunem nu doar partenerului. Spunem multor oameni din viata noastra. Dar cat de curate sunt sentimentele noastre. Sunt oare “conditionari” dincolo de rostire? Asteptam noi ceva de la ei atunci cand o spunem?
In multe cazuri, si atunci cand spunem parintilor sau prietenilor sau copiilor “te iubesc!”, suna fals. De ce? Pentru ca dincolo de vorbe, uneori, “se ascunde” o conditionare. Mai mereu asteptam ceva.
Magia vorbelor apare atunci cand in sufletul nostru suntem plini de iubire, suntem devotati legamintelor pe care le facem fata de cei carora le rostim. Minunile apar atunci cand din iubire nu ne maniem, nu ne suparam, nu ne laudam si nu suntem invidiosi. In schimb, suntem rabdatori si binevoitori. Adica insotim cuvintele cu fapte. Poate ca mai bine este sa facem si apoi zicem.
Iubirea adevarata nu inceteaza niciodata, indiferent de greutatile si furtunile ce ne ies in cale.
Apostolul Pavel incheie asa frumos: “Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea.”(ANDREEA TALMAZAN)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu