La ce duce lipsa iubirii, a recunostintei, a iertarii in timp! Ajungi la batranete gol, cu o inima ce tanjeste dupa lumina, dupa iubire, o inima saraca care-si cere parca drepturile. Dar ce sa primeasca, cand permanent a trait in frica, alaturi de TREBUIE, alaturi de critica, "alaturi de eu le stiu pe toate"? Te-ai astepta ca la o anumita varsta inima omului sa vibreze de iubire, sa radieze, sa raspandeasca lumina intelepciunii in exterior, dar din pacate multe suflete ajung sa raspandeasca gelozie, frica, cer atentie, neconstientizand ca, defapt, cauta iubirea de sine, respectul de sine.
Si, ajungand aici, n-ai pe cine sa dai vina. Singurul responsabil pentru ce esti, esti tu insuti. Tu ai facut alegerea.
Le sunt recunascatoare batranilor cu inima tanara, care uneori, imi dau lectii de viata, care si-au urmat inima pe tot parcursul vietii, iar celorlalti cu inimi batrane si morocanoase le doresc sa-si deschida inima spre a primi lumina si le cer iertare ca, uneori, am avut tendinta sa-i judec.
Ii sunt recunascatoare bunicii mele, Lili, a carei inima calda ma insoteste si astazi de pe un colt de stea! Multumesc, de asemenea, bunicilor mei de la care am invatat ca un zambet, o vorba buna fac minuni.
O zi minunata si nu-i lasati pe cei de langa voi cu inimi intunecate! Raspanditi iubire, fiti iubire pentru cei din jurul vostru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu