Calea mea

Gandurile pentru care optam,pe care le alegem sunt "pensula cu care ne pictam viata". Da, gandurile ne  modeleaza viata. Recunosc, au fost momente cand am privit sceptic lucrul acesta, ba chiar eram revoltata    .Dar   mi s-a adeverit ca asa este. Se intampla sa fiu sceptica in momentul in care ceva nu  se intampla cand, unde, vroiam eu, rabdarea nu era punctul meu forte, iar frica se simtea ca la ea acasa. Am dus-o asa cat am dus-o si a sosit un moment cand am obosit. Si am zis : simt ca nu  ma simt confortabil,ma cautam eu pe mine insami.
Am inceput prin a-mi cultiva rabdarea, prin acceptare(tare ma  certam), prin activitati noi in viata mea, oameni noi, cursuri, evenimente, seminarii,.Totul bine si frumos, pana a sosit iar momentul in care stiam multe ,dar apliam putin. Apoi ,a sosit clipa cand nu mai suportam  sa aud de cursuri,metode etc. Cazusem iar in revolta, aveam asteptari de la ceilalti, exista  judecata, critica.Sufeream .... da.
  Ce am facut? Dupa ce m-am judecat ,am criticat nu am mai facut nimic.M-am lasat sa fiu si am planss,am ras, am crezut,m-am rugat,m-am revoltat.Pur si simplu a  inceput procesul acceptarii si de aici, Soarele  a inceput sa apara usor,usor.
   A aparut armonia,apoi recunostinta.........toate usor.  La inceput nu m-am gandit sa scriu despre mine. Dar uite ca aici am ajuns.
    Ideea cu care rezonez perfect si doresc s-o impartasesc este urmatoarea: un vis ti-l vezi implinit treptat,sunt niste etape ;astfel simti bucuria desavarsirii lui;
  In alta ordine de idei asta s-a intamplat si cu mine:Deal,Vale,Deal,Vale.... Totul gradat primind ceea ce am cerut ca experienta, ceea ce aveam nevoie la acel moment.
   Multumesc si sunt recunoscatoare pentru fiecare etapa pe care am urmat-o si mltumesc ca sunt unde sunt si multumesc oameni frumosi!
   Urmati- va calea si totul este armonie in acel moment.!
Cu drag SI IERTARE,Ralu!