"Uneori pentru a face lumina in jurul tau nu trebuie decat sa daruiesti celorlalti un zambet. Insa acest zambet nu trebuie sa fie doar un “freamat al gurii”, ci mai de graba un imn al inimii. Un astfel de zambet poate desfereca inimile ascunse sub obloane grele de uitare, durere si teama. El ne face sa simtim cu uimire cum inima ni se incalzeste si cum din ea incepe sa ni se reverse in intreaga fiinta fluviul incandescent al iubirii complete, intregi, nemarginite. O iubire fara scop si fara obiect.
Aceasta senzatie este inclusiv una fizica, concreta, localizabila in corp cu precizie, ca si cand un lichid fierbinte, ametitor si dulce iti inunda inima si apoi se revarsa prin fiecare artera si vena a trupului tau, iar apoi iti iriga fiecare organ si fiecare tesut, iti umple fiecare celula, te curata, te vindeca, te contine si te invaluie, insa nu doar pe tine, ci si intregul tau univers – pentru ca brusc intreaga lume iti devine draga, frumoasa si plina de intelepciune.
Pentru a ajunge insa aici, este nevoie sa faci pasul nebunului, adica sa te arunci de buna voie in gol. Insa nu este acel gol ca spatiu vid, asa cum ne-am obisnuit sa-l percepem, ci ca taram in care mintea nu te poate urma, in care controlul nu-si mai are rostul, in care teama e nevoita sa faca loc curajului de netagaduit. Acesta este marele pas catre eliberarea inimii noastre abandonate intr-un somn adanc.
Inima este Paradisul pe care-l parasim fiecare dintre noi atunci cand alegem sa ne lasam guvernati de minte, ratiune, de nevoia avida de a cunoaste si a explica tot ce ne inconjoara, repetand sistematic pacatul originar ce a atras asupra primilor oameni blestemul parasirii raiului.
Acest blestem nu se poate rupe decat prin iubire, singura care poate sa restaureze spatiul sacru al inimii, lasat de cei mai multi dintre noi in paragina. Suntem datori sa ne amintim ca “Imparatia cerurilor se afla in inima noastra”, asa cum a spus Iisus Hristos, Cel ce a venit sa ne invete legea iubirii. Suntem datori sa ne intoarcem la inimile noastre pentru a le dezvraji, pentru a le curata si primeni astfel incat sa redevina Templu al contemplarii si adorarii divinitatii pe care cu totii o purtam in noi. Cu alte cuvinte, suntem datori sa ne trezim din somul uitarii si sa ne amintim ca suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar, mai presus de toate, suntem datori sa redevenim ceea ce suntem cu adevarat."(MULTUMESC,NU-MI APARTINE)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu