Vrabia, cioara si porumbeii(dati mai departe!)

         Nu stiu daca a fost la fel si pentru voi, dar eu am crescut fiind ‘intelept sfatuita’ sa nu dau vrabia din mana pentru cioara de pe gard. Intelepciune ivita din frica si lipsurile vremurilor, de buna seama. Am urmat intelepciunea sfatului cu gardul? Nu prea. Dar, recunosc, mi-a dat de gandit, si nu doar o data…
Asa ca visul de azi-noapte e tare graitor pentru mine.
Am visat ca aveam o vrabie in maini, iar proverbiala cioara se vedea intr-un fundal, stand tentanta pe gard. Ma uitam la vrabia din mainile mele, in timp ce stiam clar ca nu am nevoie de ea si simteam ca mai mult ma incurca, neavand mainile libere. Bineinteles ca s-a auzit vocea care-mi spunea sa nu o dau pentru cioara de pe gard… Dar mi-era atat de clar ca nu am nevoie de vrabie si ca efectiv imi tin mainile ocupate cu ceva de care nu am nevoie, incat am hotarat sa las vrabia sa zboare si sa-mi eliberez mainile. Si, in timp ce ma bucuram de noua senzatie de usurinta si libertate, dand din maini, deschizandu-le in aer, fara a avea nici cea mai mica intentie sa pornesc inspre a insfaca cioara de pe gard, apar din senin doi porumbei care se aseaza pe bratul meu drept. Si, pentru ca in vis orice e posibil, acesti doi porumbei erau din aceia care rad si vorbesc, pentru ca radeau la mine. Iar cand i-am intrebat ‘Pai, ce-i cu voi la mine pe brat?‘ mi-au raspuns ‘Pai, era liber si am avut loc sa ne asezam.‘
Am crescut auzind ca inseamna risipa sa dai ceva ce ai – vrabia din mana – pentru o promisiune – cioara de pe gard. Acum cred ca, de fapt, adevarata risipa este sa tii ceva ce nu iti foloseste. Risipa de energie, de timp, de oportunitati ce nu au loc sa apara in viata ta.
Si ma gandesc ca, tot acest context al numitei crizei economice poate fi privit, metaforic, ca o… aglomerare de vrabii. Cu siguranta pe mine ma ajuta in fiecare zi sa-mi dau seama ce am cu adevarat nevoie si ce pot sa eliberez. Material, emotional, profesional, spiritual.
E chiar simplu, sa stii. E nevoie de decizia de a crea spatiu. De curajul de a elibera ce nu iti foloseste acum, stiind ca, daca iti va mai folosi vreodata, va veni iar la tine.
Si de intrebarea ‘Ce pot sa fac chiar acum pentru ca oportunitati la care nici nu ma gandeam sa poata intra in viata mea?’
Din inima,
Ramona
(articolul apartine  RAMONEI GHERASIM)