Despre mine

Fotografia mea
Romania
Acum, sunt bine asa cum sunt. Si cum spunea Nico, "nimic nu vine prea devreme sau prea tarziu". Ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

joi, 13 februarie 2014

Recunostinta

Foarte mult ma bucur cand vad oameni  in jur a caror viata este plina de recunostinta. Deseori, practicam recunostina, suntem recunscatori cand acel ceva pe care-l apreciem dispare; si atunci ,hop si lamentarea din cauza faptului ca nu am fost recunoscatori.
O fiinta  draga mie spune:  recunostinta este un exercitiu.  Daca nu suntem ancorati in prezent, daca nu reflectam , daca nu acceptam ceea ce este cum este,  daca nu vedem "sclipirea" din spatele oricarui " ceva ",care nu e cum ai vrea tu sa fie acum,   nu putem dobandi  recunostinta.
Acum aleg sa multumesc, sa multumesc din inima(nu robotizat). Cineva, candva, la un curs mi-a spus ca ce atata "multumesc"- risipa de timp. Am ramas muta. La cateva minute, am deschis gura,gasindu-mi cuvintele si explicand ca in opinia mea" , multumesc-ul" nu e risipa, ci o forma de a-ti arata ca iti sunt recunoscatoare cat pot eu,cum pot eu.
  Fiecare moment in care multumim este o metamorfoza a atentiei noastre. Cand multumesti oamenilor, lucrurilor,experientelor traite ,clar (imi asum spusele) traiesti o schimbare. E minunat sa multumesti din inima !
  Spre exemplu , la aniversarea unei persoane,  eu  simt profunde recunostinta si pentru mama acelei persoane. E asa o emotie... Cum sa nu fii recunoscator parintilor sotului/ sotiei? Ti-au daruit "Omul inimii"-indiferent de cum sunt ,cum aleg sa fie in prezent. Si tot asa....Cum sa nu ii multumesti copilasului care te -a daruit cu magia jocului, care ti-a aratat o parte din tine, care te -a  reconectat la "copilul interior?"
  Multumesc! Multumesc!Multumesc!
"Daca sinngura rugaciune pe care ai spune-o in intreaga ta viata ar fi "Multumesc"- asta ar fi de ajuns". Meister Eckart

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu