"Ca eu asa am invatat, copil fiind: am n-am chef, daca vine alt copil unde ma joc eu, trebuie sa ma joc cu el. Daca imi cere jucaria, trebuie sa i-o dau, ca asa e frumos, sa fim generosi. Daca vrea sa imi ia papusa preferata din camera, ca el e musafir si nu e frumos sa refuzam musafirii, trebuie sa i-o dau, desi e a mea si nu vreau sa o impart cu nimeni.
Si, intr-o buna zi mi-a picat fisa: Cum ar fi, ca adult, sa vina in vizita un prieten. Sa deschida usa dulapului de haine. Si sa isi aleaga o haina din dulap: «Ti-o dau inapoi, o port doar putin!» Sau… stam linistiti pe o banca in parc, citim o carte buna si apare langa noi amicul X si ne smulge cartea din mana sau, pur si simplu, se aseaza langa noi pe banca si incepe sa citeasca cu noi din aceeasi carte, eventual dand si niste pagini in urma, ca sa prinda si el actiunea.
Pentru un copil este acelasi lucru: cand un alt copil vrea sa se joace cu jucariile lui, sau sa participe la un joc deja inceput, trebuie sa ceara voie. Cand copilul zice nu, nu vreau sa iti dau jucaria asta, aceasta decizie trebuei respectata 100%, si nu combatuta sau contestata. Mai mult, trebuie sustinuta in fata parintelui revoltat al celuilalt copil. Sa ne certam, judecam sau contestam copiii, mai ales in public, este o povara tare greu de dus pentru ei, care se bazeaza pe noi sa le fim neconditionat alaturi."
Sursă: Dreptul copilului de a spune NU | UrbanKid.ro http://www.urbankid.ro/editorial/wow-mamica/dreptul-copilului-spune-nu-13475#ixzz2slDsdNta
Follow us: @urbankidro on Twitter | UrbanKid.ro on Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu