Si ce faci cand te simti ca viata este un val care te ameteste, ce faci cand simti ca nu rezonezi cu anumite persoane, ce faci cand astepti si rabdarea ta e pe cale de disparitie, ce faci cand simti ca vorbesti singur, ce faci cand vrei sa fii bagat in seama, ce faci cand prietenia pentru tine are o alta semnificatie ,ce faci cand lumnea tot asteapta de la tine , ce faci cand nu stii ce sa faci, ce faci cu fricile si neincrederea?
Ei.........si eu am purtat aceste bagaje ceva vreme dupa mine, dar a venit o zi cand m-am debarasat de ele si am cnstientizat cine sunt .Ce faci cand porti povara mai sus enuntata?In primul rand accepti ca exista,apoi le transformi.Cum? Prin prezenta, constientizare, intentie, perseverenta, incredere, credinta.Si , realizezi ca-n povesti ca vrajitoarea de fapt era o printesa. Am omis rabdarea.
Repet ca eu ,personal, nu sunt adepta gandirii "pozitive" venita fortat, ca... trebuie, ca"lasa ca va fi bine", turnat acest pozitivism peste suferinta, frica etc.
Da, sunt adepta gandirii pozitive , dar in momentul in care am creat spatiu, am facut loc. Mai exact: imi accept,recunosc temerile, suferintele , le dau voie sa se manifeste, urmeza procesul transformarii si al "pozitivismului."
Totul simtit, facut din toata inima, ci nu robotizat , deoarece te intorci de unde ai plecat iar si iar .Ai vazut un vas ruginit? Bun, ii acopar azi, maine, poimaine rugina vopsindu-l, dar rugina il erodeaza, il "mananca" in timp.
In concluzie, spun asa(din propria-mi experienta):LASA-TE SA FII! Esti furios? IMPRIETENESTE-TE CU FURIA! Suferi,te doare?PLANGI! Respecta-ti nevoile!
Dupa ploaie si furtuna, cine apare?Soareleee!
Cu mult drag,RA!
Ei.........si eu am purtat aceste bagaje ceva vreme dupa mine, dar a venit o zi cand m-am debarasat de ele si am cnstientizat cine sunt .Ce faci cand porti povara mai sus enuntata?In primul rand accepti ca exista,apoi le transformi.Cum? Prin prezenta, constientizare, intentie, perseverenta, incredere, credinta.Si , realizezi ca-n povesti ca vrajitoarea de fapt era o printesa. Am omis rabdarea.
Repet ca eu ,personal, nu sunt adepta gandirii "pozitive" venita fortat, ca... trebuie, ca"lasa ca va fi bine", turnat acest pozitivism peste suferinta, frica etc.
Da, sunt adepta gandirii pozitive , dar in momentul in care am creat spatiu, am facut loc. Mai exact: imi accept,recunosc temerile, suferintele , le dau voie sa se manifeste, urmeza procesul transformarii si al "pozitivismului."
Totul simtit, facut din toata inima, ci nu robotizat , deoarece te intorci de unde ai plecat iar si iar .Ai vazut un vas ruginit? Bun, ii acopar azi, maine, poimaine rugina vopsindu-l, dar rugina il erodeaza, il "mananca" in timp.
In concluzie, spun asa(din propria-mi experienta):LASA-TE SA FII! Esti furios? IMPRIETENESTE-TE CU FURIA! Suferi,te doare?PLANGI! Respecta-ti nevoile!
Dupa ploaie si furtuna, cine apare?Soareleee!
Cu mult drag,RA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu