Sunt coplesita de emotie:exista asa ceva

"Exista un trib in Africa unde data nasterii unui copil nu este ziua in care se naste si nici ziua in care este conceput, ci din ziua in care copilul a fost un gand in mintea mamei sale. Si atunci cand o femeie decide ca va avea un copil, merge si sade sub un copac singura si asculta atenta pana aude cantecul copilului ce vrea sa vina. Dupa ce a auzit acest cantec al copilului sau se intoarce la barbatul ce ii va fi tata copilului si il invata si pe acesta cantecul. Apoi, cand fac dragoste pentru a concepe fizic copilul, o parte din timp il petrec cantand cantecul acestuia ca pe o invitatie. Cand mama este gravida, ea invata moasele si femeile batrane din sat cantecul copilului astfel incat, in momentul in care acesta se naste, toti oamenii din jurul ei sa cante acest cantec in semn de bun venit.

Pe masura ce copilul creste si ceilalti din sat invata cantecul copilului, iar daca acesta cade sau se loveste la genunchi, cineva il ridica de jos si ii canta cantecul sau. Sau poate ca, acel copil face ceva extraordinar sau trece prin riturile pubertatii – moment in care, pentru a il onora, satenii ii canta din nou cantecul. Exista in acest trib african si o alta ocazie in care satenii ii canta copilului. Daca in timpul vietii sale persoana comite o crima sau un act social aberant, aceasta este chemata in centrul satului si oamenii din comunitate formeaza un cerc in jurul ei pentru ca apoi sa ii cante cantecul sau.
Tribul recunoaste faptul ca orice masura de corectie pentru comportamentele antisociale nu inseamna pedeapsa, ci iubire si aducere aminte a propriei identitati. Cand iti recunosti propriul cantec nu mai ai dorinta sau nevoia de a face ceva ce ii raneste pe ceilalti. Asa decurge toata viata lor.

Cu ocazia nuntilor, cantecele sunt cantate impreuna iar la final, cand acest “copil” sta in pat gata sa moara, toti membrii comunitatii ii cunosc cantecul si i-l canta pentru ultima data. Poate ca nu ati trait si crescut intr-un trib african ce va canta propriul cantec in momente cruciale ale vietii, insa viata va aduce totdeauna aminte cand sunteti in armonie cu sinele vostru si cand nu sunteti. Atunci cand va simtiti bine, ceea ce faceti se potriveste cu cantecul vostru, iar cand va simtiti teribil aceasta potrivire nu exista. In final, ne vom recunoaste si noi cantecul propriu si il vom canta bine. Va puteti simti putin stanjenit la un moment dat, dar toti marii cantareti au trecut prin acest pas. Tot ce trebuie sa faceti este sa cantati in continuare si va veti gasi drumul catre casa."'(sursa:Radio: "'Frecventa Sufletului")