Multumesc  ca ma vizitati in continuare!

Multumesc,DOAMNE!

E dimineata,o dimineata minunata,o zi mult asteptata de mine.Razele soarelui patrund timid in camera,pasarile ciripesc necontenit,florile ma imbie cu al lor iz si culoare.E minunat sa simti,sa respiri,sa vezi sa auzi,sa ai inima  deschisa sprea a primi.
    Au trecut luni ,luni in care nu am fost fizic prezenta langa "omul inimii mele,,dar inimile au fost impreuna.Afirmam, candva ,ca  am ajuns sa experimentez ,sa traiesc iubirea ptr  a o darui -e absolut divin sa iubesti ptr ca alegi s-o faci si nu pentru ca asa trebuie.E  minunat sa iubesti din ce in ce mai mult si mai mult.!
   Multumesc,Doamne, ca am aceasta sansa,multumesc!
        Stiti oameni frumosi,orice relatie este o alegere constienta.Nu trebuie sa fii alaturi de cineva ptr a te simti fericit,implinit,nu intra intr-o relatie asteptandu-te ca partenerul sa te"repare" sau tu pe el.Frumusetea fiecarei relatii consta in unicitatea sa.IMAGINATI-VA  ,RELATIA VOASTRA CA PE O GRADINA CU FLORI,DE CE AVETI NEVOIE ACOLO,CE LIPSESTE,CE TREBUIE PLANTAT?Va imbratisez ,cu drag !

Ma inspira

Nu spunem lucrurilor pe nume de teama sa nu pierdem relatii, dar pierdem relatii tocmai din cauza lucrurilor nespuse. E un paradox. Am fost invatati sa ne purtam cuviincios, sa nu jignim, sa nu ranim, sa nu avem puncte de vedere divergente. Sa nu cumva sa intram in conflicte cu oamenii. Sa dam de la noi, sa lasam lucrurile sa fie oricum ar fi, de dragul linistii, aparente, a sufletului. Adevarul, pentru mine, este insa ca a evita sa intri in conflict cu alti oameni este o actiune care te poate situa intr-o pozitie de conflict interior extrem de dureros cu tine insuti.
Pentru ca atunci cand lucrurile raman nespuse, oricat de mult am incerca sa ne convingem ca nu conteaza si ca nu e important ca celalalt sa stie punctul nostru de vedere si ca e mai bine sa taci decat sa isti o neintelegere, in sufletul nostru se asterne distanta si tensiunea. Fata de acea persoana, fata de cei apropiati, data de noi insine. Ne inchidem intr-o carapace plina de venin, in care ranile noastre nu au nicio sansa sa se vindece. Nu ca ni se pot vindeca ranile doar prin simplul fapt de a spune cuiva ce ne deranjeaza. Insa, mai mult ca sigur, cand avem puterea sa vorbim despre noi si despre ce simtim, ranile noastre nu se adancesc si mai mult. Si astfel ne oferim ocazia sa ajungem la adevarata sursa a ranii, care este, desigur, situata in alta parte, in alt timp si alt loc.

"Ne inghitim adevarul de teama abandonului si a respingerii. Daca ni se va retrage dragostea atunci cand gura noastra va indrazni sa graiasca adevarul nostru interior? Daca vom inceta sa fim vazuti si validati? Din dorinta de a fi vazuti, facem toate compromisurile posibile. Spunem da atunci cand vrem sa spunem nu, nu spunem la timp ce simtim legat de o situatie care ne deranjeaza si nu avem puterea sa spunem lucrurilor pe nume nici dupa ani de zile de la evenimentul cu pricina. Si culmea e ca nici macar in acest fel nu suntem vazuti dupa chipul si asemanarea noastra, asa cum suntem cu adevarat. Suntem vazuti conform imaginii pe care o afisam, de baiat bun/fata buna, dar nu conform cu ceea ce suntem, in adancurile noastre cele mai intime.
Ce ne facem insa cand vine ziua in care capatam curajul de a nu mai fi baiatul bun/fata buna cu care i-am obisnuit pe ceilalti, si, incepand sa spunem ce simtim, ii ranim pe ceilalti? Aici este un subiect extrem de sensibil, pentru ca frica de a rani este atat de puternica, incat incepem sa ne ascundem din nou in spatele acelorasi tipare stiute care ne-au adus toata nefericirea posibila. Daca reusim sa invatam sa stam in sufletul nostru cu propriile sentimente ranite, ne va fi mai usor sa acceptam ca ii ranim pe ceilalti, fara voia noastra, atunci cand spunem ce simtim. Daca copilul ranit din noi se simte la adapost in inima noastra, atunci adultul nostru sanatos poate vorbi din locul de autenticitate maxima a sufletului sau, stiind ca si ceilalti au aceeasi capacitate de a se impaca, la randul lor, cu propriile sentimente ranite.
Cum ajungem insa in locul in care ceea ce suntem noi cu adevarat nu mai trebuie redus la tacere doar pentru ca altora nu le convine sa auda adevarul? E un proces care cere, mai presus de toate, angajament fata de tine insuti si fata de adevarul tau interior. Cand capatam acest angajament, ne dam seama ca nu mai putem face abstractie de el, in nicio imprejurare, pentru nimeni si pentru nimic.
Pentru mine, acest angajament este mai presus de orice alte concepte spirituale fabricate sau autentice, mai presus de prietenie, de iertare, de relatii, de conventiile si constrangerile societatii. Pentru ca stiu ca, in ziua ultima, cand voi inchide ochii peste viata care a fost pana atunci a mea, singura intrebare pe care mi-o voi adresa este: cat de autentica am fost fata de mine insami?"

Semnul intrebarii

Vreau…
Ca ceilalti sa se poarte cum se cuvine pentru ca eu sa fiu fericit.
Ca mama si tata sa faca mai mult pentru mine.
Ca nimeni sa nu spuna ceva care m-ar putea rani.
Ca toata lumea sa tina cont, in deciziile lor, de mine.
Ca partenerul meu sa ma iubeasca mai mult.
Oare cat timp vom continua sa investim in nefericirea noastra, ca urmare directa a faptului ca investim in tipare mentale de genul celor de mai sus?
Ce ar fi daca, pentru cateva clipe, am observa ca:
Pot fi fericit, indiferent cum se comporta ceilalti.
Mama si tata fac deja tot ceea ce pot ei sa faca pentru mine.
Oamenii spun multe lucruri, e problema mea daca spusele lor ma ranesc.
Fiecare ar trebui sa tina cont in primul rand de sine insusi atunci cand ia o decizie.
Partenerul meu ma iubeste deja cat de mult poate.
Sau daca, pentru o clipa, am inlocui persoana a III-a cu persoana I si am spune: Vreau…

Ca eu sa ma port cum se cuvine pentru ca sa fiu fericit.
Ca eu sa fac mai mult pentru mine insumi.
Ca eu sa nu spun ceva care m-ar putea rani.
Ca eu sa tin cont, in deciziile mele, de mine insumi.
Ca eu sa ma iubesc pe mine insumi mai mult.
Cum ar arata viata noastra daca am investi energie si putere in aceste ganduri din urma? Si daca atunci cand ne apare un gand de genul celor din primul set de imperative de tip “vreau!”, ii punem validitatea sub semnul intrebarii? Oare chiar vreau ca altcineva sa imi faca viata mai frumoasa? Oare chiar imi doresc asta? Oare chiar e posibil ca altcineva sa faca asta pentru mine? Sau e momentul sa incep sa simt, la un nivel profund, importanta persoanei I in gramatica sufletului meu? Si sa caut, in dictionarul meu interior, valoarea lui eu-mie-imi? Poate e momentul ca eu sa incep sa imi fac mie viata mai frumoasa, acceptand ceea ce este, acum si aici, fara a ma lua la tranta cu realitatea?
Poate ca asa am avea o sansa la a ne lua fericirea inapoi. La a o smulge din incurcaturile mintii noastre, ale convingerilor noastre, ale orgoliului nostru. Si a o aduce din nou in inima noastra, acolo unde ii este locul. Uneori nu avem nevoie de nimic mai mult decat de un semn de intrebare.

Sunetul inimii

Dumnezeu este iubire

IMI PLACE

Reteta fericirii a Sanzianei Pop: "Sa-ti incepi ziua cu Dumnezeu si s-o duci cu El pana la capat. Sa pui rugaciunea intre tine si toate asteptarile pe care le ai. Sa-L lasi pe El sa ti-o ia inainte, ca sa-i vezi, stralucind, urmele. Nu exista drum mai sigur spre fericire. Mersul pe curcubeu."

Sunetul inimii

Cand iti regasesti linistea sufletului... el poate zbura lângă inima albatrosului... lângă pieptul ghepardului... în ritmul şerpuirilor cobrei...
...Şi în emoţia omului avântat, îmbătat de Viaţă..

 

La multi ani  cu binecuvantari,Marina!

Miracole(NICOLETA SVARLEFUS)

"A venit lumina. Esti vindecat si poti vindeca. A venit lumina. Esti in buna pace si duci cu tine pacea oriunde mergi. Intunericul si zbuciumul au disparut. A venit lumina.
Exercitiile de astazi sunt pline de bucurie, in care multumim pentru ca s-a sfarsit cu vechiul si a inceput noul. Nicio umbra din trecut nu ne intuneca privirea si nu poate sa ascunda lumea pe care ne-o ofera iertarea.
Ne vom petrece intervalele practice mai lungi privind lumea pe care ne-o arata iertarea noastra. Asta vrem sa vedem si numai asta. Ni s-a redat viziunea. Astazi nu vedem umbra egoului asupra lumii. Incepe intervalele practice aducand la cunostinta vestea eliberarii tale:
A venit lumina. Am iertat lumea.
Nu starui asupra trecutului astazi. Tine-ti mintea complet deschisa, spalata de toate ideile trecutului. Azi ai iertat lumea. Poti sa o privesti ca si cum nu ai mai vazut-o. Inca nu stii cum arata. Astepti pur si simplu sa iti fie aratata. In timp ce astepti, repeta rar:
A venit lumina. Am iertat lumea.
Da-ti seama ca iertarea iti da dreptul la viziune. Dumnezeu da darul vederii celor care iarta. Fii convins ca nu va intarzia sa ti-l dea acum. Ai iertat lumea. El va fi cu tine in timp ce privesti si astepti. Iti va arata ce vede adevarata viziune. A venit lumina. Ai iertat lumea. De acum inainte, vei vedea altfel.
Intervalele practice mai scurte vor fi voioase evocari ale eliberarii tale. Reaminteste-ti din sfert in sfert de ora ca azi sarbatoresti ceva deosebit. Multumeste. Fii increzator intr-un nou inceput. Spune-ti:
A venit lumina. Am iertat lumea.
Daca esti tentat cumva sa te intorci in intuneric, spune-i celui care te trage inapoi:
A venit lumina. Te-am iertat."(NICOLETA SVARLEFUS)

Sunetul inimii

O ZI  IN LUMINA!

DARURI PENTRU INIMA

Fericirea  este scopul tuturor scopurilor,ea este o stare a constintei care exista deja in voi:

Fericirea  pe care alegeti s-o traiti este cea care nu are nicio cauza.
Cand viata este o expresie a fericirii interioare,simti un fel de legatura puternica cu  Universul. Cand ai devenit constient de acea legatura,simti ca poti realiza orice doresti.(sursa;Depak Chopra)

Sunetul inimii

Urmeaza-ti visul!

Casatoria ofera oportunitati pentru a evolua,pentru a te exprima autentic  ,pentru   a-ti ridica viata la potentialul ei cel mai inalt:casatoria  este o calatorie prin viata,un dar in care doua  vieti se impletesc intr-o singura viata.Mi- a placut enorm un legamant citit in"Conversatii  cu Dumnezeu  de   Neale  Donald WALCH:

      " EU  ,NEALE,ITI   CER TIE, NANCY,SA FII PARTENERA MEA,IUBITA MEA,PRIETENA MEA,SOTIA MEA .ANUNT  SI DECLAR  INTENTIA MEA DE A-TI DARUI CEA MAI PROFUNDA PRIETENIE SI DRAGOSTE.....,NU NUMAI IN CLIPELE TALE BUNE,CI SI  iN CELE RELE,NU NUMAI CAND ITI VEI   AMINTI CU CLARITATE CINE ESTI  ,DAR SI CAND NU O VEI FACE.   MA    VOI   STRADUI    INTOTDEAUNA   SA VAD LUMINA   DIVINITATII DIN TINE  SI MA VOI STRADUI   INTOTDEAUNA   SA IMPARTASESC   CU TINE   LUMINA DIVINITATII DIN MINE,  IN SPECIAL   CAND   VOR APAREA  MOMENTE   DE INTUNERIC . .INTENTIA MEA ESTE   SA   FIU   CU TINE   PENTRU TOTDEAUNA,INTR-UN PARTENERIAT AL SUFLETULUI    SI SA IMPARTIM  TOT CE ESTE BUN  IN NOI CU TOTI  CEI A CAROR VIATA  O ATINGEM."(CONVERSATII CU  DUMNEZEU)
        Ma   inspira profund  cuvintele acestea,si din tot sufletul vi le impartasesc si   multumesc   lui Dumnezeu pentru darul din  viata mea:OMUL INIMII MELE.   Ma simt onorata .Multumesc!

Sunetul inimii

"Deveniti ceea ce creati!"

Putere,libertate,gratie divina!

Sunetul inimii

O DUMINICA  BINECUVANTATA!

Sunetul inimii

Viatae un instrument minunat.

Multumesc!

Multumesc ,ca imi vizitati blogul,multumesc!Azi am avut o experienta minunata.Mi-a fost  dat sa vad   un sot care ii multumea permanent sotiei,iar sotia de asemenea ,pentru orice gest,pentru absolut orice,mi s-a parut fabulo.,Iubirea lor,casnicia    lor erau  incununate de respect,un respect autentic,UN RESPECT"SIMTIT,TRAIT."
 Se simtea acea vibratie puternica dintre ei,se simtea acea scanteie .Am  trait cu bucurie  fiecare moment,m-am bucurat,m-am simtit onorata sa fiu acolo,in  preajma dansilor.De asemenea,m-a lasat  fara cuvinte ospitalitatea acestor oameni,zambetul,bucuria cu care si-au primit oaspetii,respectul;mai rar,dar  absolut minunat.
  Ma plec in fata acestor oameni,tot respectul si multumesc!Va multumesc !Si  multumesc,om al inimii mele,am primit cu inima deschisa  "buchetul soarelui"pe care mi l-ai daruit dimineata.Multumesc ,din inima!Multumesc!!!

MA" REREREINSPIRA" IN ORICE CLIPA

Sunetul inimii

"Cea  mai mare problema cu care se confrunta omul modern este ca mintea este prea mult educata,iar inima este complet neglijata,nu doar neglijata,ci si condamnata".(osho)

Sunetul inimii

Azi da-i mana lui Dumnezeu si asculta-ti inima!

Exercitiu

Pe cine alegi sa ierti azi,cui ii multumesti.cui ii esti recunoscator?Iti doresc  sa ai o saptamana senina ,om drag,cu inima deschisa,cu alegeri venite din inima,cu zambet!

Sunetul inimii

Calatoreste  prin viata ta,nu prin a altora!

Ma inspira

"Uneori pentru a face lumina in jurul tau nu trebuie decat sa daruiesti celorlalti un zambet. Insa acest zambet nu trebuie sa fie doar un “freamat al gurii”, ci mai de graba un imn al inimii. Un astfel de zambet poate desfereca inimile ascunse sub obloane grele de uitare, durere si teama. El ne face sa simtim cu uimire cum inima ni se incalzeste si cum din ea incepe sa ni se reverse in intreaga fiinta fluviul incandescent al iubirii complete, intregi, nemarginite. O iubire fara scop si fara obiect.

Aceasta senzatie este inclusiv una fizica, concreta, localizabila in corp cu precizie, ca si cand un lichid fierbinte, ametitor si dulce iti inunda inima si apoi se revarsa prin fiecare artera si vena a trupului tau, iar apoi iti iriga fiecare organ si fiecare tesut, iti umple fiecare celula, te curata, te vindeca, te contine si te invaluie, insa nu doar pe tine, ci si intregul tau univers – pentru ca brusc intreaga lume iti devine draga, frumoasa si plina de intelepciune.

Pentru a ajunge insa aici, este nevoie sa faci pasul nebunului, adica sa te arunci de buna voie in gol. Insa nu este acel gol ca spatiu vid, asa cum ne-am obisnuit sa-l percepem, ci ca taram in care mintea nu te poate urma, in care controlul nu-si mai are rostul, in care teama e nevoita sa faca loc curajului de netagaduit. Acesta este marele pas catre eliberarea inimii noastre abandonate intr-un somn adanc.

Inima este Paradisul pe care-l parasim fiecare dintre noi atunci cand alegem sa ne lasam guvernati de minte, ratiune, de nevoia avida de a cunoaste si a explica tot ce ne inconjoara, repetand sistematic pacatul originar ce a atras asupra primilor oameni blestemul parasirii raiului.

Acest blestem nu se poate rupe decat prin iubire, singura care poate sa restaureze spatiul sacru al inimii, lasat de cei mai multi dintre noi in paragina. Suntem datori sa ne amintim ca “Imparatia cerurilor se afla in inima noastra”, asa cum a spus Iisus Hristos, Cel ce a venit sa ne invete legea iubirii. Suntem datori sa ne intoarcem la inimile noastre pentru a le dezvraji, pentru a le curata si primeni astfel incat sa redevina Templu al contemplarii si adorarii divinitatii pe care cu totii o purtam in noi. Cu alte cuvinte, suntem datori sa ne trezim din somul uitarii si sa ne amintim ca suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar, mai presus de toate, suntem datori sa redevenim ceea ce suntem cu adevarat."(MULTUMESC,NU-MI APARTINE)

Sunetul inimii

STAI IN INIMA TA!